Criminal al culturii!

Coltul condeierului Mircea Radu IACOBAN

Noutăţi de la Chişinău: Vasile Stati şi-a făcut partid. Se numeşte „Patrioţii Moldovei” şi necesitatea constituirii este argumentată după cum urmează: „Statul nostru este un stat moldav, cu majoritate etnică moldavă şi de aceea e nevoie de un partid al patrioţilor moldoveni.” Evident, e-un partid prezidenţial. Obiective: „accent pe bunele relaţii cu Rusia” şi „restabilirea integrităţii teritoriale a republicii” (vorbindu-se deschis doar despre Transnistria). După cum se ştie din luările de poziţie anterioare, Stati are în vedere şi „o a doua fază” – aşa numita „Moldovă mare”, întinsă până la Carpaţi. Se ştie prea bine şi cine-i Stati. În fila istoriei poţi rămâne nu numai prin operă remarcabilă, contribuţie fundamentală, performanţă de excepţie, jertfă şi eroism, ci şi prin recorduri de parşivenie, trădare naţională, culmi ale prostiei şi obrăzniciei. Dacă şi-a propus să-şi facă un nume din şi prin neruşinare, Stati a izbutit cu brio. Este, acum, un personaj faimos nu numai în Basarabia, ci în întreg cuprinsul românesc, inclusiv în diaspora. Întrebaţi pe oricine care-i numele ministrului culturii de la Chişinău şi, cu siguranţă, veţi înregistra peste 90 de răspunsuri „nu ştiu” dintr-o sută. Dacă, însă, veţi întreba cine-i Vasile Stati, destui sunt cei ce vor arăta că barem au auzit de autorul scârbavnicului „Dicţionar moldovenesc-român”. Boileau spunea că „totdeauna, un prost va găsi altul şi mai mare care să-l admire.” Nu numaidecât în această ordine de idei, să reţinem că preşedintele Voronin îl consideră pe Stati „un poliglot puternic”. O fi, câtă vreme vorbeşte la perfecţie două limbi distincte, româna şi „moldoveneasca”, başca rusa, învăţată din familie (mama lui Stati este rusoaică). Bănuiesc însă că, în fundul sufletului, preşedintele Moldovei îşi dispreţuieşte sluga, fiindcă „trădătorii sunt odioşi chiar şi acelora ce îi prefer㔄Aşa numitul Dicţionar moldovenesc-român al lui Vasile Stati, renumit criminal al culturii noastre, plastograf şi plagiator de cea mai josnică speţă, este o monstruozitatea care nu ar merita nici o atenţie dacă n-ar ţine de moldovenismul primitiv şi nu ar avea susţinere oficială.”  Portretu-i corect. Am avut ne-onoarea să-l cunosc pe Vasile Stati în urmă cu trei decenii, când încă nu căzuse în patima idioată a moldovenismului primitiv: a fost cel dintâi scriitor basarabean căruia i s-a îngăduit să calce la Iaşi. Faptul în sine era un eveniment de mult aşteptat şi ne-am străduit să-i asigurăm primului mesager de peste Prut o primire cât mai caldă şi un program de vizite şi întâlniri consistent. Ne-a întâmpinat cu o anume rigiditate şi n-a ieşit nici o clipă dintr-o rezervă extrem de prudentă, ocolind orice subiect legat de Basarabia şi basarabeni. Ne-am spus că va fi fost prelucrat şi timorat zdravăn înainte de plecare. N-aveam de unde şti că tocmai el se ocupa cu… prelucrările, fiind activist la Secţia de propagandă a CC al PCM. De altfel, cred că tocmai în această calitate i-a fost îngăduită vizita la Iaşi, fiindcă scrisul îi era pirpiriu de tot şi, peste patru ani, avea să fie exclus din Uniunea Scriitorilor pentru plagiat. Boacăna a fost prea mare, astfel justificându-se excluderea fără precedent a unui scriitor din aparatul de propagandă însărcinat… cu îndoctrinarea scriitorilor! Publicându-şi în 1982 primul său roman, Vasea nu s-a sfiit să plagieze conştiincios şi din dreapta, şi din stânga, inclusiv din… Balzac! Măcar dac-ar fi copiat traducând din franceză! Mai la îndemână i s-a părut să transcrie direct dintr-o carte apărută la Bucureşti, desigur, în limba română. Aşa că, dincolo de evidenţa delictului plagierii, se naşte o întrebare: dacă dumnealui scrie, aşa cum pretutindeni declară, în „limba moldovenească”, atunci cum se justifică înserarea paginilor în română într-o carte apărută… în altă limbă? Şi iată-l pe Vasile Stati lider de nou partid. Vedea-l-aş preşedinte! (Tacitus), iar Vasea a luat-o razna de tot, izbutind să stârnească pretutindeni repulsie şi dispreţ. Până şi criticul Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor, bine cunoscut ca un om deosebit de echilibrat, care nu practică violenţa de limbaj, rămânând decent şi urban în orice împrejurare, nu s-a putut abţine şi a exclamat:

Voi reveni, cu o discuţie mai amănunţită.

 http://www.monitorulsv.ro/Coltul%20condeierului/2008-01-29/Criminal-al-culturii

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>