Cum să fii primul fără să știi

Am participat pe parcursul recentelor două săptămâni la Academia de Vară Euro-Atlantică din Varșovia, proiect organizat la College of Europe cu suportul German Marshal Fund și Polish-American Freedom Foundation. Evenimentul a reunit grupuri de tineri specialiști, cercetători și activiști civici din cele (încă) șase state membre ale Parteneriatului Estic (PaE), respectiv Ucraina, Belarus, Georgia, Armenia, Azerbaidjan și R. Moldova. Cele două subiecte de analiză și dezbatere, subsumate marii teme a integrării europene, au fost migrația și dezvoltarea sustenabilă.

Acesta a fost contextul, iar acum urmează concluziile. Din fericire pentru noi, acestea au fost îmbucurătoare. De facto, RM este singurul stat din PaE, care a obținut deja regimul liberalizat de vize. Celelalte state, chiar dacă au semnat Acordul de Asociere (Georgia și Ucraina), nu beneficiază încă de liberalizarea vizelor, ci doar de facilitarea acestora pentru anumite categorii de populație. În timp ce celelalte trei state nici nu se gândesc la asemenea progrese, din păcate pentru populațiile lor. Și la ei, la fel cum a fost la noi, populațiile sunt ținute prizonier de către niște guvernări autoritare, aflate sub papucul Moscovei. Cu toate acestea, există anumite angajamente bilaterale dintre UE și aceste state, care contează mai degrabă la nivel informal, care permit acordarea vizelor pentru șederi scurte, cu multiple intrări și mai rar, de lungă durată. Pentru a înțelege mai bine situația acestora, să ne imaginăm că aceasta este similară celei în care ne aflam noi pe vremea comuniștilor voroniști, adică până în 2009.

Astăzi avem posibilitatea să beneficiem de ceea ce au ei și ceva în plus. Adică de posibilitatea de a circula în statele UE doar cu pașaportul biometric moldovenesc. Mai mult. În condițiile în care, implementarea Acordului de Asociere și a DCFTA depinde atât de reformele structurale implementate de guvernare, cât și de cei implicați în dezvoltarea economiei, nu este greu să estimăm efectele benefice ale liberei circulații. De fapt, economie fără circulație, fără mobilitate, nu poate exista. Economia înseamnă mișcare și libertate. Imaginați-vă ce înseamnă pentru un antreprenor să facă rost de diferite acte, apoi să stea la coadă după viză, în loc să-și vadă de activitățile sale obișnuite, contribuind la bunăstarea sa, a partenerilor și angajaților săi, dar și la bugetul de stat.

Dincolo de plusvaloarea strict economică, liberalizarea vizelor înseamnă și dezvoltarea capitalului uman. Posibilitatea de a înțelege cum funcționează lucrurile în statele dezvoltate, modul în care țări ca România, Polonia, Cehia sau Letonia au reușit să treacă de la sistemul economic socialist-comunist la cel liberal-capitalist, nu este ceva de subestimat.

Cu toate acestea, am fost întrebați de către partenerii din PaE de ce în continuare ne criticăm statul, evidențiind laturile negative ale guvernării și ale populației pe care o reprezintă; în loc să ne bucurăm de șansa pe care o avem, datorită acestora din urmă, a contextului geopolitic regional și a deschiderii Uniunii Europene. Nu am știut ce să răspundem, pentru că singurul răspuns pertinent ar fi fost „pentru că așa suntem noi”. Dar decât să le spui așa ceva unor străini, mai bine taci, uneori. Mai ales când știi că ai acasă niște interpreți care tocmai s-au întors de la Moscova, după ce și-au încasat onorariile pentru promovarea antieuropenismului primitiv; iar la Moscova ai niște cetățeni care se complac în situația de sclavi ai celor care le-au deportat rudele și le-au înfometat familiile. Nu le-am răspuns, așadar, pentru că sentimentul de mândrie este mai plăcut decât cel de rușine.

În mod ironic, partenerii noștri ne invidiază pentru ceea ce am obținut de la UE, dar și pentru că avem un stat român care ne înapoiază cetățeniile europene furate de sovietici. Iar noi îi invidiem pentru ceea ce au obținut de la generațiile anterioare. Mă refer, bineînțeles, la mândria lor națională. Ei, în pofida tuturor lipsurilor și a viciilor din societățile lor, nu le permit nimănui să le insulte națiunea. Noi, însă, obișnuim chiar să-i invităm pe străini să o facă. Noroc de străini, care se abțin din politețe.

Vezi articol și aici: Timpul, Unimedia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *