Category Integrare europeana

Am lansat recent o campanie prin care ne-am propus să promovăm participarea la vot în rândurile moldovenilor pro-europeni.

Scopul nostru principal reiese din însăşi denumirea campaniei, căreia noi, cei de la Asociaţia Convergenţe Europene, i-am zis EU Votez Pro-Europeni (www.euvotez.eu)! Simplu şi concis, la fel cum simplă şi concisă este şi intenţia studenţilor originari din RM, aflaţi la studii în România, care au lansat campania EU Votez! Cele două campanii se completează reciproc, având în vedere că prima se adresează locuitorilor din stânga Prutului, iar cea de a doua celor din dreapta.

Ambele grupuri de iniţiativă au, fără îndoială, cele mai nobile intenţii, pornind de la premisa că îşi vor dedica (a se citi sacrifica) propriul lor timp, efort şi

Provocările începutului de campanie Odată cu încheierea vacanţei, au fost reluate mişcările pe toate fronturile politice. Partidele şi-au reactivat membrii, liderii acestora şi-au reintrat în rol, iar presa mai mult sau mai puţin dependentă de finanţatorii ei, a reînviat după aproape 2 luni de subiecte sociale, de divertisment şi de can-can. Reîncepe can-can-ul politic şi ne putem aştepta ca acesta să acopere orice alte subiecte apolitice. Fiind o societate profund dezbinată, aflată pe baricade, deci înclinată spre conflaicte, bătălii şi rareori dezbatem, putem intui că interesul general va fi redirecţionat către campania electorală care tocmai a demarat. E adevărat că abia acum partidele îşi planifică lansările, evaluând simbolismul mai multor locaţii, dar putem

Avem noi, ca cetățeni, un talent de a ne crea singuri probleme false, ignorând problemele cu adevărat importante. Iar odată cu problemele, îi ignorăm și pe oameni, doar pentru că îi preferăm pe alții, care se poartă mai frumos cu noi, care ne zâmbesc mai mult, sau care ne primesc mai bine. Este și cazul concetățenilor noștri găgăuzi, care sunt, în mod inexplicabil, ignorați de mai toată lumea. Sigur, am putea găsi mai multe explicații pentru acest fapt.

Prima este legată de lipsa dorinței politicienilor de a-și părăsi zona de confort, asumându-și provocarea de a crea punți de comunicare cu regiunea. A doua ar fi că locuitorii regiunii au devenit de-a lungul anilor din ce mai rupți de realitățile restului statului moldovenesc, implicit de restul concetățenilor lor. O altă explicație ține de sentimentul de frică, atât de blamați de noi toți, dar atât de comun populațiilor neintegrate din statul nostru, mai ales găgăuzilor.

În mod ironic, autonomia mult-râvnită și oferită imediat după independență, nu le-a folosit prea mult, efectele acesteia fiind perverse și generând o izolare periculoasă. Chiar dacă, din punctul lor de vedere, autonomia avea foarte mult sens în acele vremuri tulburi de după destrămarea URSS, ideea s-a dovedit a fi păguboasă pentru toată lumea. Dincolo de satisfacția de a fi singurii găgăuzi

Am revenit recent de la Vulcănești, unde am organizat, alături de colegii mei din Asociația Convergențe Europene, dezbaterea Beneficiile Acordului de Asociere.

Acțiunea, parte din programul mai vast UE Vine la Tine Acasă!, a pornit de la o premisă simplă, respectiv că problemele trebuie să fie rezolvate acolo unde acestea sunt mai grave. Bineînțeles, nu ne putem iluziona acum, post-eveniment, că am rezolvat cine știe ce probleme, dar un pas înainte tot am făcut. Rareori se întâmplă ca un ONG să organizeze o dezbatere publică în regiune și cu atât mai mult ca experți și oficiali din România să calce pe acele pământuri și să discute liber cu acei oameni, cu sau fără traducător. Iar pentru că acțiunea a fost una reușită, ne vom continua demersurile, mergând și în alte localități din regiune.

Recunosc, fiind sub influența mass-mediei, a diverselor persoane publice și a imaginii pe care ne-am creat-o cu toții de când eram mici, privind comportamentele și aspirațiile concetățenilor noștri de origine găgăuză, aveam anumite îngrijorări

Dintr-un motiv foarte simplu, nu obișnuiesc să scriu despre geopolitică. Acesta se rezumă la faptul că oricum am întoarce-o, moscoviții sunt băieții răi, iar occidentalii sunt cei buni. Și sunt argumente destule în acest sens, cel puțin din punct de vedere al intereselor moldovenilor. Există, însă, evenimente decisive care schimbă foarte multe lucruri, mai ales în sensul accentuării unor falii dintre actorii principali. În cazul acesta, actorii principali sunt Rusia pe de o parte și SUA/majoritatea statelor UE, pe de altă parte. Iar evenimentul decisiv este, desigur, uciderea în aer, la 10 km de sol, a aproape 300 de civili europeni, americani și malaezieni. Așa, pur și simplu, pentru că, după mințile bolnave ale unora acest gest ar putea transmite niște mesaje, sau pentru că, după mințile la fel de bolnave ale altora,

Am participat pe parcursul recentelor două săptămâni la Academia de Vară Euro-Atlantică din Varșovia, proiect organizat la College of Europe cu suportul German Marshal Fund și Polish-American Freedom Foundation. Evenimentul a reunit grupuri de tineri specialiști, cercetători și activiști civici din cele (încă) șase state membre ale Parteneriatului Estic (PaE), respectiv Ucraina, Belarus, Georgia, Armenia, Azerbaidjan și R. Moldova. Cele două subiecte de analiză și dezbatere, subsumate marii teme a integrării europene, au fost migrația și dezvoltarea sustenabilă.

Acesta a fost contextul, iar acum urmează concluziile. Din fericire pentru noi, acestea au fost îmbucurătoare. De facto, RM este singurul stat din PaE, care a obținut deja regimul liberalizat de vize. Celelalte state, chiar dacă au semnat Acordul de Asociere (Georgia și Ucraina), nu beneficiază încă de liberalizarea vizelor, ci doar de facilitarea acestora pentru

Scriam săptămâna trecută că ziua de duminică, 25 mai, urma să fie una decisivă din mai multe puncte de vedere. Îi îndemnam atunci pe moldoveni să ia în serios cele 3 evenimente care urmau să aibă loc duminică, respectiv alegerile din Ucraina, europarlamentarele și ultima zi din recensământ (când recenzorii urmau să meargă repetat pe la cei pe care nu-i găsiseră inițial). Din fericire, toate evenimentele au beneficiat de o participare înaltă din partea cetățenilor moldoveni. Alegerile din Ucraina au fost validate, s-a votat masiv la cele 8 secții deschise pentru cetățenii români din RM, iar recenzorii au prins acasă mare parte dintre respondenții lipsă în faza inițială a recensământului.

Aceste lucruri erau cele mai importante, așadar. Anume participarea, simțul civic al moldovenilor era ceea ce ne interesa. Pe lângă participare, însă, ne interesau și

9 mai, din nou. Această dată ritualică, asociată cu toate emoţiile din lume, ne aminteşte în fiecare an că noi, românii moldoveni, nu suntem singuri. Îi avem pe sovietici, iar mai nou îi avem şi pe europeni. Pe americani încă nu-i avem, dar avem sprijinul lor.

Este o stare de fapt firească pentru anul 2014 şi pentru un stat aflat la periferia unei comunităţi europene, care nu mai ştie de război de zeci de ani, dar iată că este ameninţată de barbarii de la est. Locuim într-o republică polietnică tânără, fără a fi şi un popor polietnic, precum încearcă să ne inducă promotorii sovietismului. Mai există şi alte state polietnice pe lume, chiar dacă puţine aflate în situaţia noastră, ce-i drept, când avem un alt stat vecin, alături de care am putea forma o naţiune. Cele mai multe dintre naţiuni s-au reunit de mult, dar la noi

Vestea liberalizării regimului de vize le-a picat bine aproape tuturor, dar nu am văzut decât membrii partidelor politice de la putere emulând entuziasm. Sau cel puţin nu în public.

Acest fapt se leagă atât de capacitatea noastră moştenită, dar inutilă, de a disimula emoţiile pozitive, cât şi efectelor perverse ale propagandei moscovite.

Vedem zi de zi articole de opinii, jurnale de călătorie, sau interviuri cu oaspeţi din vest, care nu mai contenesc să se mire de frumuseţea locurilor din republică şi de expresiile posace ale moldovenilor. Cu excepţia câtorva cetăţeni mai plimbaţi, a unor tineri plini de speranţe şi a unor oameni de vârsta a doua care realizează că-şi vor putea petrece vacanţele alături de copiii lor plecaţi la studii sau la muncă în afară, cei mai mulţi moldoveni se poartă de parcă au fost puşi să tragă-n plug.

Puterea este de regulă râvnită, dar oamenii de la putere sunt de cele mai multe ori urâţi de cetăţenii pe care îi reprezintă.

Aceasta este o realitate valabilă pentru cele mai multe dintre democraţii. Doar regimurile dictatoriale au parte de cluburi de fani de dimensiunea unor populaţii naţionale. Privind din această perspectivă, faptul că actuala coaliţie de guvernare este criticată în foarte multe dintre sursele mass-media, dar şi de către

Scriam săptămâna trecută că odată cu izbucnirea violenţelor de pe Euromaidanul kievean, statutul R. Moldova a redevenit un subiect de primă mână pe agenda publică din România. N-am mai beneficiat de atâta atenţie de când un realizator de la B1 TV i-a insultat pe toţi românii din stânga Prutului grămadă, iar unii dintre cei vizaţi au reacţionat, beneficiind la rândul lor de mediatizare.

Ei bine, am avut ocazia să particip recent, la o conferinţă publică privind integrarea europeană a Republicii Moldova, din perspectiva rezultatelor Summitului de la Vilnius, unde mi s-au reconfirmat cele afirmate. Evenimentul a fost găzduit de

Cunoaştem cu toţii că cei mai mulţi stângişti din politica moldovenească sunt simpatizanţi ai politicilor agresive ruseşti.

Unii dintre aceştia, însă, se manifestă ca nişte adoratori ai respectivelor politici, fără ocolişuri. Ei reacţionează într-atât de forţat şi pripit, încât orice discuţie despre presupusa independenţă a unor partide presupus naţionale devine hilară.

Recent, comunistul cu acte în regulă Mark Tkaciuk, alături de comunistul cu acte de socialist Igor Dodon, şi-au unit eforturile argumentative, fără a da naştere, însă, vreunui argument. Aceştia au acuzat la unison că protestele populare din Ucraina sunt provocate de Uniunea Europeană. Pe scurt, asta ar însemna că Federaţia Rusă n-are nicio vină, că există un parteneriat minunat între Ucraina şi Rusia, care încearcă să fie deturnat de către UE în favoarea UE.

Acum, să ne lămurim ce e aceea Ucraina. Este Ucraina suma cetăţenilor din care se constituie aceasta, sau este Ucraina suma politicienilor de azi pe care o conduc? Răspunsul mi se pare evident, acelaşi pe care

Interviu cu comentatorul  cotidianului „Timpul”, Tudor Cojocariu. Apropierea Summitului Parteneriatului Estic de la Vilnius este intens comentată de întreaga presă din Republica Moldova şi nu numai. Momentul istoric decisiv înseamnă şi un prilej de reflecţie profundă, dar şi de analiza pertinentă a viitorului republicii de peste Prut. Interviul următor surprinde punctul de vedere al unuia dintre cei mai buni editorialişti şi comentatori din Republica Moldova – Tudor Cojocariu. Originar din Chişinău şi absolvent al SNSPA – profilul Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană, Tudor Cojocariu are o bogată activitate publicistică, iar în prezent este Responsabil Proiecte la Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni.

Pentru că România este singurul stat din lume înconjurat de membrii etniei majoritare din respectivul stat, ar fi de așteptat ca acest spațiu național întins peste granițele legale actuale să beneficieze și de un spațiu informațional comun.

Ar fi de așteptat, dar din păcate, nici în 2013 nu am ajuns acolo. Din contra, suntem martorii unor curente informaționale organizate și pe alocuri agresive, venite din varii direcții și care nu servesc nimănui. Nici măcar unora dintre statele care găzduiesc minoritatea românească, care se pare că nu reușesc să părăsească paradigma naționalist-șovină, poziționând-o împotriva celei integraționist-europene.

Or, anume procesul de integrare vs. cel de izolare poate și trebuie să devină baza schimbării de atitudine și comportament al statelor gazdă față de minoritățile românești din jurul granițelor, dar și