Demiterea primilor din parlament, o bâlbâială cu sens

Comuniștii dau dovadă de coerență politică, dar nu și de logică, insistând prin aceleași metode sălbatice pe demiterea lui Plahotniuc și Lupu. E treaba, misiunea și datoria lor și trebuie lăsați să se facă de râs în continuare. Dar nici într-un caz nu pot fi lăsați să devină măr al discordiei în interiorul Alianței. Agenda lor e paralelă cu cea a AIE, precum este paralelă agenda europeană cu cea putinistă.

PLDM a încercat să evite asocierea cu principalii lor concurenți politici, PCRM și PDM. În stilu-i propriu, Filat a ales calea ce-i va pune cel mai mult în evidență hotărârea și autoritatea. Partea proastă este că aceste decizii nu-i sunt ghidate de simțul omului de stat, ci a celui politic, respectiv populist.

Liberal-democrații au noroc de Leancă, omul cu cea mai mare credibilitate din guvern, care i-a împrumutat din legitimitatea sa lui Streleț. Președintele fracțiunii PLDM a avut nevoie de această intervenție sub egida „sfintei” integrări europene, dat fiind că prestația sa din fierbințeala evenimentelor a fost una puțin convingătoare. Streleț doar a respins acuzațiile directe și aluziile lui Lupu, fără a aduce argumente serioase, pe lângă cel de încălcare a regulamentului parlamentului. În ce privește acest argument, ni se aruncă din nou praf în ochi, pentru că acea sintagmă „în termen de”, înseamnă de fapt „până la”. Nu o spun eu, ci mai mulți juriști neafiliați politic.

Mai mult, însuși președintele Comisiei juridice s-a pronunțat asupra caracterului regulamentar al inițiativei președintelui parlamentului. Sigur, acesta este liberal și ar fi fost binevenită opinia asumată public a șefului Direcției juridice a parlamentului, Ion Creangă, al cărei rol tocmai acesta este, dar probabil că ne dorim prea multe. Cert este că ambalarea deciziei politice a PLDM de a participa la „show-ul ieftin marca Lupu-Plahotniuc” într-un înveliș instituțional de tipul „nu s-a respectat regulamentul”, a eșuat. Cu toate acestea, gestul liberal-democraților este de înțeles, pentru că un vot împotriva demiterii lui Lupu și eventual a lui Plahotniuc ar fi legitimat autoritatea celui de-al doilea, personaj profund urât de majoritatea membrilor PLDM.

De cealaltă parte, îmi par exagerate acuzațiile PD-ului privind protocolul liberal-democraților cu PCRM, care ar determina nașterea unei noi coaliții de guvernare sau alegeri anticipate; și în mod sigur, dispariția Alianței, dar și a șanselor de aderare la UE. De altfel, riscul îndepărtării de Uniune pare a fi invocat de fiecare partener de coaliție, la pachet cu acuzațiile reciproce. E cinic și trist, domnilor lideri politici. Mesajele publice ale democraților, transmise de Lupu, în primă fază, au avut țelul de a induce publicului ideea de grandomanie, lipsă de scrupule și egoism, caracteristice liberal-democraților, dar mai ales lui Filat. O fi și așa, dar nu cred că „rânza” moldoveanului Filat e mai mare decât cea a moldovenilor Plahotniuc, Lupu sau Diacov.

Și până la urmă, nu diferențele de „rânză” contează, ci faptul că în mai puțin de doi ani vor avea loc noi alegeri parlamentare. Iar asta înseamnă că oamenii noștri politici își vor măsura puterile din ce în ce mai des, sub privirile noastre incitate. Atât. Alianța nu va dispărea până la alegerile din 2014, PLDM nu se va alia cu PCRM, Lupu și Plahotniuc nu vor fi demiși, iar Ghimpu nu va merge la vânătoare.

Articol publicat în ediția de vineri a cotidianului TIMPUL

Publicat și pe VoxPublica

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *