(II)Despre GIB-uri, acuzaţii, speculaţii, riscuri şi moldovenism | Tudor Cojocariu

(II)Despre GIB-uri, acuzaţii, speculaţii, riscuri şi moldovenism

În urma reacţiilor pe care le-au avut mai multe persoane anonime, dar şi deschise, mă văd nevoit să vin cu o continuare a materialului publicat ieri. Sper ca cei care nu mi-au înţeles atitudinea din prima, să o facă de această dată. De asemenea, comunicatul dat astăzi de către anonimii de la moldovenii.md, aduce într-o oarecare măsură lumină asupra evenimentelor recente.

Blog – părere – atitudine

În primul rând, ceea ce scriu pe blog ţine de opiniile şi poziţiile mele personale. Asta înseamnă că nu e corect să se interpreteze textul anterior ca un mesaj comun al asociaţiilor pe care le-am fondat sau ale liderilor lor.

În al doilea rând, cred cu tărie că în absenţa unor mijloace de a organiza întâlniri, conferinţe sau seminarii în cadrul cărora să dezbatem anumite subiecte pe care ne interesează, exprimarea prin intermediul blog-urilor sau site-urilor de care dispunem este cea mai raţională opţiune a noastră, a tuturor. De altfel, mulţi dintre noi chiar fac uz de ea şi asta e un lucru bun. Un lucru mai puţin bun este că majoritatea atacă autorul articolului, mulţi dintre aceştia de pe ID-uri anonime sau fără a mă cunoaşte personal. Nu am văzut încă o dezbatere reală pe conţinutul textului, cu excepţia a câteva încercări sumare şi care au denaturat în acuzaţii, insulte şi judecăţi de valoare. Mulţi dintre noi încă nu citesc până la capăt, încă nu înţeleg ceea ce citesc şi încă se complac în minciună şi sete de faimă şi putere. Mă dezamăgeşte chestia asta, trebuie să recunosc. Nici dezbaterile politice din RM nu sunt atât de mârşave şi neloiale precum sunt acestea din mediul studenţesc din România. Şi acolo miza e chiar mare…

Implicare civică – implicare politică – ipocrizie – sinceritate

Începând cu mai 2006, după cazul de la liceul româno-francez Gh. Asachi, am devenit toţi 4 susţinătorii Partidului Liberal, formaţiune care abia se întărea şi care a ajuns în scurt timp să conteze pe scena politică din republică. Omul căruia i s-a datorat ascensiunea PL, precum şi faptul că nimeni dintre noi 4 nu au înfundat puşcăria, este Dorin Chirtoacă (prima persoană publică implicată în apărarea noastră de regimul comunist). Ceea ce a urmat din toamna lui 2006 când am devenit student bursier în România, inclusiv datorită preşedintelui Traian Băsescu, este cunoscut multor dintre cei care m-au atacat de atâtea ori. Tot aceştia ştiau de la bun început despre calitatea mea de susţinător al partidului, despre faptul că am fost implicat în măsura posibilităţilor în diverse activităţi electorale sau de promovare a membrilor PL etc. Toate aceste lucruri au fost publice, de la ridicarea premiului Dimitrie Cantemir acordat lui Dorin Chirtoacă şi până la întâlnirile organizate în România sau materialele publicate în diverse surse media, iar, mai nou, prin implicarea mea în campaniile din toamna lui 2010 şi actuala pentru locale. Se impune o singură menţiune aici: toate acestea le-am făcut ca individ şi doar cei care au dorit, m-au susţinut. Aşadar, acuzaţiile venite din partea unora dintre aceşti oameni, dar şi a celor care nu mă cunosc, precum că apelul meu la non-asociere a ONG-urilor cu partidele politice ar fi dovadă de ipocrizie, nu se justifică. Din contra, acesta vine de la un om care ştie despre  ce vorbeşte şi care nu vrea ca alţii să înveţe din succesele şi eşecurile sale.

Cunoaştem cu toţii (sper eu) că democraţia participativă presupune activităţi variate şi un nivel de implicare socială ridicat. Prin urmare, activităţile mele au fost întotdeauna divizate între cele de ONG şi cele de partid. Am reuşit să delimitez lucrurile chiar din ipostaza de preşedinte al LSBB şi LSBR. Orice ar fi spus sau speculat unii sau alţii, am reuşit să nu asociez numele şi reputaţia acestor ONG-uri cu vreun partid politic. Tot ce s-a ştiut a fost că suntem anti-comunişti, poziţie exprimată de altfel şi de majoritatea asociaţiilor din afara LSBR. Asta ne duce la o altă discuţie care ţine de “non-implicarea” noastră politică, pentru că, în fond, ne place ori nu, cu toţii am făcut şi facem politică. Aşadar, mi s-ar părea mai curând ipocrizie să nu recunoaştem acest lucru (dacă nu în public, cel puţin pentru noi înşine), dat fiind că am militat dintotdeauna împotriva unui partid politic urmaş al criminalilor sovietici de altă dată. Dacă mai ţineţi minte, dragi colegi şi prieteni, noi am fost cei care am îndemnat cetăţenii moldoveni să voteze pentru partidele de orientare liberală şi democrată. A fost cazul OSB-urilor în raport cu PPCD, apoi cu al nostru al tuturor în raport cu cele 4 partide din AIE şi aşa mai departe. Aşadar, să nu ne ascundem după deget: cu toţii facem politică şi e normal. Chestia asta se mai cheamă participare civică şi este vitală în procesul de integrare europeană. Toate acestea, cu o singură condiţie: ONG-ul să evite susţinerea oficială şi publică a oricărui partid politic, adică să nu se asocieze ca structură cu partidul. Motivul este unul simplu şi de bun simţ: s-ar putea ca unii dintre membrii acestuia să nu împărtăşească aceleaşi viziuni politice ca preşedintele ales în virtutea unor alte calităţi decât preferinţele sale politice.

Altceva au făcut OSB-urile în cazul PPCD-ului pe parcursul anilor, a lui Eugen Tomac din 2008, Eba în 2009 şi aşa mai departe. În cazul meu şi al LSBR, însă, n-a fost niciodată emise asemenea declaraţii, acţiuni sau ieşiri din numele şi împreună cu tinerii care m-au ales în funcţia de preşedinte al LSBB şi LSBR. Nu mi-am permis. Cine ştie altceva, să ne arate şi nouă. Iar cine nu crede sau nu ştie, să lase lenea la o parte şi să se informeze din surse obiective. În ziua de azi, totul este la vedere.

LSB n-a fost niciodată concurentul OSB la organizat beţii colective şi a altor„măsuri”

În acest sens, stimaţi colegi de generaţie, ar fi cazul să nu vă faceţi griji. Aveţi monopolul deplin în organizarea petrecerilor, beţiilor şi dezmăţurilor colective pe muzică rusească, dovadă a patriotismului vostru crunt.

Noi nu ne-am propus vreodată să vă depăşim în cantităţi, precum nu ne-am propus să devenim sindicate studenţeşti care cer, cer şi iarăşi cer.

Totuşi, în privinţa întâlnirilor voastre exclusive cu oficialii statului român, afiliaţi partidului de la guvernare, permiteţi-mi să îmi exprim rezervele. Se vede cu ochiul liber că de ani buni promovaţi un război orb şi surd cu celelalte asociaţii din ţară. Cei a căror proiecte şi demersuri au fost respinse sau plagiate de către anumiţi politicieni şi sateliţi din asociaţiile studenţeşti ştiu la ce mă refer şi e de datoria lor morală să facă publice aceste lucruri. Mă opresc aici.

Replica moldovenii.md – semn al unei regizări premeditate cu arome estice

După cum spuneam, anonimii de la moldovenii.md au venit cu o replică. Ce putem înţelege din aceasta? În primul rând, aceştia dau de înţeles că au avut o înţelegere prealabilă privind colaborarea cu GIB Cluj şi Bacău. Mai observăm că anonimii se adresează către nişte cetăţeni români, evitând să arate că, de fapt, presiunea a venit în primul rând din partea unor concetăţeni moldoveni de ai lor care ştiu că sunt şi români. Vedem, aşadar, că diversiunea conform căreia de vină sunt anumiţi cetăţeni români care îi opresează pe cei moldoveni, merge mână în mână cu mesajul celor de la Karadeniz conform cărora cetăţenii români suferă din cauza că cetăţenii moldoveni le cheltuiesc banii din impozite. Observăm că cineva este interesat să semene ură între români, după cum ziceam anterior.

Afirmaţiile privind existenţa unei colaborări cu moldovenii.md sunt esenţiale şi se impune o dezminţire din partea GIB Cluj. În cazul în care, totuşi, o asemenea înţelegere a existat, se impune sancţionarea conform statutului a membrilor GIB care au permis acest lucru, respectiv excluderea din asociaţie pentru încălcarea principiilor asociaţiei, pentru încălcarea mecanismului de adoptarea a deciziilor, precum şi pentru aducerea de prejudicii grave imaginii tuturor asociaţiilor de profil, inclusiv a OSB-urilor. Din nou, e cazul să avem o abordare individuală, nu una colectivă. Este necesară o ieşire publică a liderilor GIB Cluj şi Bacău în care să denunţe public persoanele care s-ar face responsabile de cele menţionate. Spun aceste lucruri având în vedere că respectivilor lideri le revine o altă sarcină importantă, respectiv de a dezminţi mesajul anonimilor precum că patria noastră este Republica Moldova, având în vedere că noţiunea de patrie, în cazul românilor moldoveni, se referă la mai mult decât un stat apărut acum 20 de ani.

Spuneam anterior că portalul basarabeni.ro şi administratorii săi ar fi utilizaţi pe post de fabricanţi şi promotori de gunoi pentru că au distribuit imediat un material speculativ precum este cel al Karadeniz. Iar asta, probabil fără consimţământul lor şi fără ca ei să realizeze că jocurile se fac deasupra lor (şi a noastră). Trebuie să înţelegem că acest tip de provocări orchestrate sunt în defavoarea noastră a tuturor, a etnicilor români originari din RM. Aşadar, râdem, glumim şi ne bălăcărim între noi, dar când e vorba de poziţionarea faţă de un pericol extern şi aproapte invizibil, solidaritatea şi unitatea în raport cu diversioniştii de la moldovenii.md şi tătucii lor se impune. Repet, grav este că unii dintre noi sunt folosiţi pe post de arme de război. Restul încă se mai poate repara.

Tudor Cojocariu

Development enthusiast | Marketing uplifter

6 thoughts on “(II)Despre GIB-uri, acuzaţii, speculaţii, riscuri şi moldovenism

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.