“Doamne, iartă-i că nu ştiu ce fac!”, așa zise un prieten.

Nimicnicia umană face ca lucrurile să o ia razna. Iar când lucrurile o iau razna, ipocritul ”victimă a nedreptăților istorice” devine torționar, iar acuzatul pe nedrept devine victimă.

Nicu Ţîbrigan:

M-am întâlnit cu torţionarii. Este vorba despre continuatorii acelei teribile practici din închisorile comuniste ce a terorizat istoria românilor şi continuă să o terorizeze. “Oamenii” pe care îi consideram prieteni au îmbrăcat uniformele torţionarilor NKVD şi şi-au deschis beciuri pentru tortură. “Oamenii” pe care mai ieri îi consideram români s-au dovedit a fi nişte bestii ghidaţi de instinctul animalic de a omorî pe semenul lor. Noi toţi încercăm, de 20 de ani, să ne refacem şi să realizăm idealul naţional: UNIREA. Dar iată că idealurile sunt infestate, sunt batjocorite, sunt lovite, şi cel mai dureros, sunt manipulate de către un păpuşar abil care “ne lucreză”! Mai mult decât atât, guguştiucii neştiutori îi dau sfaturi cum să acţioneze neştiind că vor fi următorii închişi în camerele de tortură special pregătite. Am fost lovit cu genunchii şi pumnii în coaste neştiind ce vor de la mine. Ăştia ne-au distrus timp de 200 de ani, dar niciodată nu ne vor putea învinge. Citisem undeva că atât ţăranul român, când era distrus, cât şi intelectualul, când i se smulgeau unghiile la Aiud, la Gherla, la Sighet, se ruga pentru călău. Mă voi ruga şi eu pentru călăii mei. “Doamne, iartă-i că nu ştiu ce fac“.

Cine vine să vă salveze, Dumnezeul tău?! 

One thought on ““Doamne, iartă-i că nu ştiu ce fac!”, așa zise un prieten.

  1. De ce nu spui direct că te-a batut George Simion, aşa-zisul militant pentru reîntregirea neamului, iar beciurile erau de fapt sediul Asociaţiei 21 decembrie 1989. Sau Doru Mărieş, când face greva foamei se hrăneşte cu sânge basarabean? Mi-e silă!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *