Fraierilor! (ce suntem…)
Am aşteptat cu mare optimism şi speranţă referendumul care tocmai a trecut. Mă aşteptam să se ateste o participare uriaşă la vot, având în vedere dezbaterea publică intensă la care am luat cu toţii parte.
Nu pot fi de acord total cu acei care acuză AIE de ignoranţă şi lipsă de vigilenţă, dar îmi pot exprima cel puţin regretul că membrii de partide au fost menajaţi prea mult, iar potenţialul uman nu a fost exploatat îndeajuns. Referendumul a fost tratat drept o pseudo-campanie electorală, lăsându-se greul pe liderii de partid şi pe demnitarii alianţei. Este adevărat că acest lucru este unul normal, în situaţia în care cele 4 partide nu se află în opoziţie, dar oricum, munca liderilor trebuia să fie dublată şi de staff-urile lor bine organizate, în mare parte formate din tineri.
S-a creat totuşi impresia că alianţa a avut încredere în cetăţeni, supraestimându-i, iar acum sunt acuzaţi de lipsă de responsabilitate, profesionalism şi alte cele, de parcă acuzatorii ar recunoaşte din start că rolul partidelor este de a manipula lumea în loc să o orienteze. Ce păcat, alianţa a fost dezamăgită, iar alături de alianţă, au fost dezamăgiţi cei circa 28% dintre moldovenii băştinaşi care au participat la referendum. În schimb, minorităţile etnice (populaţia prin care ne-a colonizat imperiul ţarist/sovietic) au motiv să jubileze, pentru că anume ei au impresia că, neieşind la vot şi-au făcut o mare favoare. Fals. Aceştia au demonstrat, alături de ceilalţi moldoveni (majoritatea) că nu merită să locuiască într-un stat de drept şi, cu atât mai mult, să aspire la integrarea europeană. Responsabilitatea şi conştiinţa civică sunt lucruri fără de care un stat democratic nu merge, iar moldovenii au scuipat pe orice principiu sănătos, aruncând la gunoi milioanele cheltuite pe referendum pentru a rezolva o problemă de interes naţional, au lăsat veneticii să le hotărască soarta şi să le spună că „celor care vor să fie împreună cu ceilalţi români, le este locul la puşcărie”.
Celor mai mulţi dintre moldoveni le place să se lamenteze, iar atunci când le este ameninţat acest drept, fie şi prin votare (ca mecanism care-i face să-şi asume nişte responsabilităţi), ei se retrag în cochiliile lor şi nu vor să ştie de nimic pe lume. Ei se refugiază în consolarea sau dojeneala partidului comuniştilor şi ai sateliţilor acestuia, care, în mod autoritar şi nemărginit de patern, le dă palme sau îi mângâie pe cap. Contează un singur lucru: existenţa unei autorităţi care „să le arate calea şi adevărul” şi care să-şi asume toate responsabilităţile, inclusiv şi cea de a distribui resursele (i.e. a fura).
Eu am votat, i-am îndemnat şi pe alţii să o facă, chiar dacă îmi erau necunoscuţi, dar am făcut-o din solidaritate faţă de comunitatea în care îmi duc traiul şi pentru a fi împăcat cu mine însumi, fără a mai vorbi de motivaţiile extrinseci care ţin de criza constituţională sau de ameninţarea revenirii haosului comunist. Şi chiar dacă am votat, mă simt un fraier, sau mai bine zis, un fraierit. M-au fraierit absenţii, sau mai bine zis, ne-au fraierit pe toţi, chiar dacă din nou, călcatul repetat pe greblă nu i-a trezit încă. Pe ei i-a unit solidaritatea faţă de un partid care le aruncă periodic oasele din prada lor şi frica, atât cea de fantome, cât şi cea de propria lor neputinţă de a-şi asuma responsabilităţi.
Staţi, oameni buni, acasă şi lăsaţi străinii să vă hotărască soarta…
Se pare că o merităm.
7 aprilie 2009 a fost o zi fierbinte si aici puteti vedea foto cu desfasurarea evenimentelor din acea zi cruciala in istoria republicii Moldova. http://dgfotostudio.com/blog/?p=329
Tudore, liderii AIE sînt 100% responsabili de ceea ce s-a întîmplat, şi mă miră mult că ei dau vina pe alţii, în loc să-şi asume bărbăteşte multele greşeli pe care le-au comis. Problema principală este evident în listele electorale, dar de ce ele n-au fost curăţite timp de un an? De ce Molojen e încă şef pe informaţiile noastre personale? De ce unele partide (să nu arătăm cu degetul) s-au implicat în campanie doar cu cîteva zile înainte de 5 septembrie?
Liderii AIE sunt de 1 an la guvernare, pe cand moldovenii sunt pasivi cam de pe la 1812.
Legat de celelalte argumente pe care le aduci, nu pot sa nu-ti dau dreptate. Dar participarea la vot trebuie sa fie o prerogativa a cetatenilor, indiferent de guvernare.
Sper ca esti de acord.
Cetăţenii moldoveni au fost activi în măsura în care au fost cointeresaţi de diferitele partide, oamenii nu sînt de vină că pe ei nu-i interesează problemele politicienilor
Nu sunt de acord ca cetatenii nu trebuie sa fie interesati de soarta si problemele partidelor pe care le-au ales si care ii reprezinta. Acest tip de atitudine este impotriva civismului, lucru cu care eu nu sunt de acord.
Alegeri prezidentiale in acelasi timp cu cele parlamentare era lovitura finala data PCRM.
De remarcat totusi cine a votat si cine nu : alolingvi – absenti, studii superioare – prezenti.
Cred ca cei fara multa carte nu prea inteleleg ce inseamna Sintem romani si punctum + nu au fost in viata lor la Putna si nici nu ii deranjeaza ca le-ar terbui pasaport ca sa ajunga acolo.
Importante remarcile.
Nici nu stiu daca fix despre identitatea romaneasca e vorba aici. E o imbarligatura dubioasa dintre asta si lipsa de atitudine civica.
Se pare ca moldovenii au calcat atit de des pe grebla incit nu mai simt cucuiul.
Probabil ca ar fi trebuit sa il simta si mai abitir daca au mai calcat pe grebla (asta in cazul in care au simt ).
🙂 bun blog Tudore
btw sa stii ca ne cunoastem, chiar imi amintesc discutii aprinse pe teme similare, sa fi fost Asachi, sau Linguata? eh ce mai trece timpul..
Multam.
Heheyyyy, acum ti-am vazut si e-mailul si uite asa am aflat pe unde mai esti, I.C.
Imi pare bine ca ai trecut pe aici. Presupun ca de la celalalt Cojocar ai ajuns aici :)).
Foaret corect ziss si foaret bun sfat ai zis la urma “sa stea lumea acasa sa ne decida altcineva soarta si viitorul.”..din pacate asa vad cetatenii rezolvarea tuturoro problemelor din tara!
Cea mai mare problemă este că unii dintre aceştia nici nu văd vreo rezolvare a problemelor, fie şi greşită. Unii dintre ei nici nu văd ceva.