La pas prin Bucuresti. Un posibil mod de viata

Într-un acces hipsteresc de “De ce nu?”, am venit ieri pe jos de la birou spre casă, parcurgând 6 km în 70 min, la oră de vârf. Taman cât a prezis harta Google, în care se poate avea încredere. Cu mașina aș face 25 min; cu bicicleta 30 min, cu metroul 45 min, iar cu autobuzul 60 min.
Întrucât n-o să mai repet experiența până la primăvară, redau aici concluziile mele, ca să nu le uit.
E cea mai ieftină și previzibilă metodă de deplasare. Cu tot cu semafoare, treceri, mers pe carosabil și alte cele.
Obstacolele cele mai des întâlnite au fost câinii comunitari imprevizibili, șoferii grăbiți, mașinile parcate în toate pozițiile, treceri de pietoni amenajate anapoda sau șterse.
Aerul e parșiv, dar azi dimineață am auzit că la New Delhi volumul de noxe a depășit de 50 de ori limita admisă. Cu alte cuvinte, aerul e cam același în oricare alt loc din orașul acesta, cu excepția parcurilor.
Gălăgia, la orele de vârf, pe anumite artere, te face să dai mai tare volumul căștilor. Adică, s-ar putea să nu auzi bine audiobook-ul sau talk-show-ul despre arestările corupților (Noroc, Dragnea!). În timp ce, în anumite zone, poți avea impresia că ești undeva la țară, de liniște ce e.
Ai șansa unică de a descoperi lucruri și locuri noi din orașul ăsta, chiar dacă traseul e cel zilnic, parcurs “pe sus”. De exemplu, mi s-a reconfirmat că sectorul 1 e mai frumos și mai amenajat decât sectorul 2, am aflat că în sectorul 2 spălătoriile și service-urile auto sunt cele mai frecvente unități comerciale și că există străduțe neasfaltate, neluminate și deosebit de liniștite.
Câini ai nimănui n-am prea întâlnit. Doar 2 în sectorul 2. Ne-am ignorat reciproc. Plus o mâță care s-a/m-a speriat și a început să fâsâie amenințător din gură, cocoțată pe o poartă. Am ocolit-o, evitând să-mi sară-n cap.
Cu excepția unor intersecții veșnic aglomerate, n-am prea întâlnit oameni pe trotuare. Și bicicliști puțini. Erau cam toți pe 4 roți sau la metrou.
Vremea are de a face cu demersul ăsta. Cel puțin în ceea ce mă privește, aș evita transpiratul pe vreme rece.
Spre sfârșitul traseului poți avea starea aceea de după explorarea la pas orașe europene. O oboseală plăcută.