Marsul unionist. Diversiunea care a facut lumina

Am urmărit și eu cu îngrijorare, vorba președintelui, cum sute de conaționali de ai noștri s-au măcelărit virtual după ce câțiva lideri ai manifestației au fost imobilizați de jandarmi pentru că au încălcat regulile stabilite anterior cu aceștia. Adică au încălcat legea, fiind și amendați pentru asta.

Mi se pare dezgustător că setea de adrenalină a acestor lideri pe care îi cunosc din 2006 și de a căror gașcă m-am delimitat definitiv prin 2009 a dus la certuri dintre oameni care, altfel, se situează de aceeași parte a baricadei. O vedem peste tot: în presă, pe rețelele de socializare, pe forumuri. Îi am în vedere pe cei care sprijină Unirea și ar vota-o la un eventual referendum. De altfel, după delimitarea mea de gruparea reunită pe atunci sub sloganul Basarabia Pământ Românesc, apoi PCA2012, am fost învinuit de tot felul de lucruri, care mai de care mai dubioase. Motivele îndepărtării, însă, au fost unele extrem de simple: autoritarismul ”noilor golani” și lipsa de transparență. Acum, după 7 ani în care am arătat prin fapte că n-am deviat nicicum de la viziunile mele dintotdeauna privind identitatea și plasarea noastră în spațiu, nu mai am nevoie să demonstrez nimănui nimic. Și trebuie să vă spun că libertatea de conștiință este un sentiment care nu se compară cu nimic. Nici măcar cu reveriile specifice vârstei. Dar asta nu înseamnă că nu sunt în continuare înjurat pe la colțuri pentru că mă opun, cum pot, propagandei istericilor care vor să confiște discursul unionist.

La fel ca mine sunt o mulțime de oameni, unii dintre ei stakeholderi în tot ce înseamnă ”angrenajul public”, care am observat că își pun din ce în ce mai multe întrebări privind credibilitatea liderilor care abia așteaptă să fie trântiți pe asfalt de niște jandarmi mai exaltați decât, poate, ar fi cazul. În aceste condiții, întrebările la care ar trebui să cerem răspuns de la liderii de până acum ai marșurilor, sunt următoarele:

1. De ce au organizat marșul taman amu, în pragul prezidențialilor din RM și a parlamentarelor din România?

2. De ce se complac în postura de surse de muniție electorală pentru campania prezidențială a lui Igor Dodon, care abia așteaptă să-și mobilizeze electoratul needucat cu sperietoarea jandarmului român?

3. De ce și l-au ales drept țintă predilectă pe premierul României Dacian Cioloș, dacă mandatul acestuia se încheie în maxim 2 luni și de ce au continuat să-l învinuiască de toate relele și după ce și-au satisfăcut nevoia de a discuta cu liderii partidelor corupte și populiste PSD, PMP, ALDE, PRU ș.a.?

4. De unde le-a venit nevoia de a improviza, brusc, încercând deturnarea traseului marșului al cărui traseu tot ei l-au stabilit anterior?

5. Care e utilitatea unei declarații a Parlamentului României în favoarea Unirii, dacă majoritatea românilor din țară deja și-o doresc, iar românii prutonistreni se reunesc în jurul acestei viziuni într-o proporție de maxim 25%?

6. De ce nu se delimitează de penali sau/și național-comuniști ca Mircea Cozma, Victor Ponta, Bogdan Diaconu, Sebastian Ghiță, Traian Băsescu, Ecaterina Andronescu, Daniel Constantin și alți dubioși care, deși au ținut frâiele puterii atâția ani, nu și-au asumat Unirea ca proiect de țară, iar acum vor să confiște idealul național al milioanelor de români sinceri?

7. De ce ignoră criteriile elementare de integritate și transparență, în timp ce manipulează percepția publică pozitivă a DNA, care tocmai pentru integritate și transparență depune eforturi?

8. Cum se face că niște oameni originari din statul român vor să unească estul regiunii Moldova cu acest stat, în condițiile în care ignoră legile acestui stat, îi denigrează pe jandarmii români care își fac datoria și încearcă să atragă reprezentanții acestui stat, premierul și președintele, în niște discuții jenante?

9. Ce este mai util proiectului de țară al Unirii: să avem 2 societăți democratice și stabile cu un nivel similar de trai, sau 2 societăți corupte și obsedate de teme false?

10. Ce câștigă națiunea română din asocierea Unirii cu cele câteva % de semi-anarhiști din fruntea mișcării, în urma scandalurilor pe care le provoacă aceștia de câțiva ani de zile încoace?

Întrebările nu sunt noi, doar că acum au fost exprimate de un număr record de voci publice apropiate discursului unionist. Pe de o parte, este grav, pentru că provoacă niște reacții adverse ale românilor din țară (deși agitația e generată tot de niște români din țară, nu de românii din stânga Prutului). Dar pe de altă parte, cresc șansele ca toată lumea, inclusiv participanții sinceri de la aceste manifestații publice, să realizeze că sunt mințiți, iar energiile lor sunt manipulate în direcții în cel mai bun caz inutile și în cel mai rău caz dăunătoare propriului lor ideal.