Unirea actualelor state România și Republica Moldova trebuie să aibă loc. Iar atunci când se va întâmpla fericitul eveniment, e bine să se întâmple odată pentru totdeauna. Acesta este un fapt care ar trebui să fie conștientizat de minimum 67% din populația României și de minimum 67% din populația RM. Ar trebui, dar nu este. Și ar mai trebui ca orice om rezonabil să conștientizeze că actualele metode utilizate de liderii manifestanților unioniști sunt mai degrabă dăunătoare, decât utile acestei cauze comune și nobile.
Eforturile manifestanților, care își sacrifică timpul, energia și alte resurse pentru a promova o cauză absolut legitimă, cea a Unirii a două state majoritar românești, sunt demne de admirația oricui. Nimeni nu poate contesta sacrificiul lor, care, în orice circumstanțe merită să fie salutate. Asta pentru că nu fiecare dintre noi alege să iasă în stradă, pe soare sau pe ploaie, pentru a ne susține cauza, în loc să ne vedem de treburile noastre rutinare. Cu atât mai mult, nu fiecare dintre noi, doar câteva sute bune, aleg să parcurgă o distanță de 100 km până la granița enervantă de pe Prut și dincolo de aceasta. Că este întotdeauna plăcut să te întâlnești cu cei care-ți împărtășesc opiniile, că unii manifestanți ies în stradă mai degrabă de dragul divertismentului și al senzațiilor tari, că nu sunt reprezentativi demografic, este adevărat. Dar efortul lor rămâne unul considerabil. Tocmai de aceea, reacțiile xenofobe și pline de ură ale putiniștilor de la Chișinău, care operează cu falsuri, în tentativa de a argumenta tot felul de minciuni grosolane despre identitatea noastră națională, despre dușmanii și prietenii națiunii noastre, mi se par inacceptabile. Mai mult, caracterul instigator la ură al acestor afirmații ar trebui să intre în atenția Consiliului Antidiscriminare și să li se dea amenzi și pedepse pe măsură.
Read More
