Marxism, modernism si etno-simbolism in spatiul de la est de Prut

basarabia_19401Pentru început, am considerat că sunt necesare unele precizări terminologice referitor la spațiul de la est de râul Prut, la fel cum este nevoie și de plasarea respectivului spațiu în contextul istoric din perioada începutului de secol XIX, când au avut loc shimbări decisive care au influențat major evenimentele imediat următoare și nu numai. Așadar, în anul 1812, Imperiul Țarist anexează partea estică a provinciei istorice românești Moldova (aflată la acel moment în Imperiul Otoman), aceasta primind numele de Basarabia. Modificarea a fost operată, în primă instanță, de către ruși cu scopul de a-și extinde aria de influență de la sudul zonei, respectiv Basarabia istorică, numită din acel moment Bugeac (”colț de țară”, termen provenit din turcă), către nord, până în zona localității Hotin.

În perioada ce a urmat acelui eveniment, Imperiul Rus a exercitat o presiune continuă asupra populației majoritar românești din spațiul est-Prutean. Mă voi referi în continuare la acest spațiu cu apelativul Basarabia.

Așadar, Basarabia a fost nevoită, aflându-se la interesecția marilor imperii, să treacă printr-o serie de experimente, toate pornind de la ideologia marxistă (lucrarea de bază a lui Karl Marx, Capitalul/Das kapital, a apărut în 1867), o versiune a căreia a fost promovată de ruși. Deși variațiunile acestuia nu vizau în mod obligatoriu deznaționalizarea (din contra, Marx considera basarabenii ca fiind români, iar Otto Bauer spunea că ”orice națiune care oprimă pe alta, își făurește propriile lanțuri” (Lawrence, Paul, Naționalismul. Istorie și teorie)), ceea ce a avut loc în acest spațiu a avut ca țintă anume  suprimarea elementului național. În spiritul tezei că proletariatul ar fi o ”mare familie a omenirii”, se trecea foarte ușor peste criteriul autodeterminării bazate pe voința națiunii, întrucât marxismul era ”o disciplină programatică și nu era loc pentru conceptul de naționalism în viziunea pe termen lung despre societate a acestuia” (id.). Teoreticieni ai marxismului precum Rosa Luxemburg au desconsiderat națiunea, spunând că aceasta nu există ca identitate uniformă și omogenă, iar fiecare clasă a națiunii are interese și drepturi conflictuale (ib.). De aici deducem că respectiva concepție marxistă a negat criteriul național din cauza faptului că în interiorul unei națiuni ar exista sursele principale ale conflictului social, chintesența problemelor societății, conform ideologiei marxiste. Cu toate acestea, poziția sa a dus la conceptul de națiune, ca identitate construită (ib.). De aici își au rădăcinile multe dintre evenimentele care au urmat mai târziu pe teritoriul Basarabiei, sau mai bine zis pe cel al fâșiei est-Nistrene (Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească), la Balta, unde în 1924, direct din laboratoarele sovietice, un nou concept era adus în atenția responsablilor de partid – ”etnicitatea moldovenească”, iar de aici și ”limba moldovenească”, diferită de cea română folosită de ”opresorii imperialiști burghezi români”. Acest fapt părea imperativ pentru acea perioadă și dacă luăm în considerare nevoia rușilor de a crea o pseudo-națiune pentru a îndreptăți existența unui viitor stat moldovenesc, bazat pe o ”națiune moldovenească”, dar și pentru răspândirea comunismului în întreaga Românie (mă refer la Regatul României care conținea și teritoriul Basarabiei cedat de otomani în 1812). În acest context, apare ca relevantă și opinia lui Otto Bauer, care spunea că anume ideile de clasă conducătoare au fost cele mai de seamă idei ale unei epoci (ib.). Așadar, pare lesne de înțeles de ce supremația ideilor unei clase burgheze românești (care domina în societatea din Regat în acel moment) era una deosebit de periculoasă pentru propagarea de mai departe a noii ideologii și a influenței sovietice, implicit.

Cei 50 de ani de comunism din Basarabia au măcinat societatea din acest spațiu, făcând ca etapele istorice firești prin care a trecut Europa Occidentală să-și întârzie aici manifestarea. Astfel, în timp ce spațiul vest-european trecuse prin, sau se afla în proces de modernizare, Basarabia încă se pomenea în situația de a stagna, menținându-și privirea și speranțele ațintite spre Uniunea Sovietică, singura răspunzătoare pentru destinul ei.

Acest spațiu poate fi analizat și din perspectiva modernismului, dacă ne referim la acesta ca la un sistem în care statul capătă un rol primordial în construcția națiunii (după Anthony Giddens, C. Tilly, J. Breuilly, în Dungaciu, Dan, Națiunea și provocările (post)modernității). Conform lui Dan Dungaciu, un asemenea stat ar avea un rol cvasi-religios, de a propaga și a perpetua naționalismul și capacitatea de a construi națiuni. David Lerner spune și el că teoria modernizării este iremediabil legată de ideile de ”progres” național, or modernizarea înseamnă ”servirea statului”. Și Ernest Gellner pare să fie de acord cu cele spuse mai sus, acesta afirmând că naționalismul este un produs al modernizării și că modernizarea a făcut ca problema, odată frivolă, a limbii și a culturii conducătorilor să domine. Tot Gellner spunea că ”educația, care are lor doar într-un context național, iar nu obișnuința sau tradiția, a devenit piatra de hotar a identității. De ea depindeau securitatea, demnitatea, respectul de sine”(Lawrence, Paul, Naționalismul. Istorie și teorie). Așadar, avem câteva domenii ale vieții sociale de a căror forță au profitat la maxim autoritățile suprapuse din Basarabia, cele care și-au schimbat în continuu forma, dar au rămas cu un conținut intrinsec similar.

Să revenim, deci, la trăsătura de bază a acestui curent, care o constituie promovarea naționalismului la nivel de stat. Pentru a ne referi la această caracteristică este nevoie de a ne întoarce la acel an 1924, când s-a convenit oficial asupra implementării unui nou sistem, de tip sovietic dictatorial, prin care se puneau bazele viitorului stat sovietic moldovenesc. Acesta a fost momentul în care sensul termenului ”modernism” s-a degradat și s-a viciat, or acesta însemna că etnia majoritară va fi condusă de o minoritate etnică, contrar mersului firesc al lucrurilor. Astfel, în acel moment toate păreau să fie pregătite pentru declanșarea unui nou proiect artificial și forțat, în care statul să se manifeste contrar voinței națiunii majoritare, în timp ce Gellner definea națiunea drept un principiu politic care spune că unitatea politică și cea națională ar trebui să fie congruente (Lawrence, Paul, Naționalismul. Istorie și teorie). Mă refer aici inclusiv la faptul că marea majoritate a funcțiilor de conducere din Basarabia au fost însușite prin abuz de către persoane venite din est, de altă etnie, evident și care nu aveau motivația necesară să acționeze în favoarea localnicilor, mai curând din contră. De asemenea, un lucru foarte interesant la care trebuie să atragem atenție este că educația, un domeniu-cheie în definirea și modelarea identității, a fost în primul rând supusă experimentelor forțate și deseori chiar violente. Prin introducerea unor elemente străine și destabilizatoare în sistemul de învățământ s-a operat o lovitură cu dublu impact asupra identității naționale. Astfel, au fost eliminați intelectualii, pentru ca mai apoi învățământul să intre pe făgașul artificial dictat de nevoile unei forțe străine, și nu de necesitățile naționale, deci și statale.

John Hutchinson, etno-simbolist englez, spunea că națiunile moderne sunt de factură veche, iar națiunile au existat din timpuri antice. Națiunile moderne au credința unei guvernări proprii. Miturile și simbolurile sunt părți constituante ale unei națiuni. Este necesară întoarcerea la trecutul etnic și a altor tradiții culturale (Lawrence, Paul, Naționalismul. Istorie și teorie). Toți etno-simboliștii au susținut nevoia de a se concentra pe formarea națiunilor și a sentimentului național pe o perioadă de durată, or identitatea națională este un fenomen de lungă durată (Llobera, Josep, în ib.). Aceștia au vorbit cu precădere despre un substrat profund, al identității, cel care îi unește pe indivizi și care îi face să fie conștienți de faptul că sunt diferiți de alte popoare.

Totuși, cel mai important reprezentant al etno-simbolismului, dar și cel care și-a dedicat acestui amplu subiect, este Anthony D. Smith, care a identificat două tipuri de națiuni: cele teritorale, caracterizate prin existența unui teritoriu stabil, a unor legi, aprtenența la cetățenie și cultura comună, dezvoltate din etnia lateral-aroistocratică ce îngloba păturile mai joase ale populațiilor prin procese de încorporare birocratică. În mod normal, acest tip de națiune era tipic pentru Europa de Vest, în timp ce celălalt tip de națiuni, cele etnice, erau formate din etnia vertical-populară, în care identitatea națională avea tendința de a pune accent pe elemente ca genealogie, populism, obiceiuri și dialecte (ib.).

Din punctul acesta de vedere, putem aprecia că spațiul de la est de Prut se află la confluența ambelor tipuri de națiuni. Anume în această trăsătură stă specificul Basarabiei, dat fiind că nu ne putem pronunța simultan asupra structurii statale și asupra populației, dar nici aupra situației din acest spațiu fără a ține cont de populație.

Pentru a supraviețui, o națiune trebuie să activeze pe două nivele – cel social-politic și cel cultural-psihologic, spunea Smith, iar în această privință naționalismul (ca și națiunea) depinde de motivele timpurii, de viziunile și de idealurile generate de comunitățile etnice (ib.).

În ce măsură va reuși spațiul est-prutean și populația localnică să beneficieze de un astfel de tratament din partea localnicilor însăși, rămâne de văzut.

BIBLIOGRAFIE

 

·     Fruntașu, Iulian, O istorie geopolitică a Basarabiei 1812-2002, Editura Cartier, Chisinau: 2002

·     Dungaciu, Dan, Națiunea și provocările (post)modernității, Editura Tritonic, București: 2004

·     Dungaciu, Dan, Moldova ante portas, Editura Tritonic, București: 2006

·     Lawrence, Paul, Naționalismul. Istorie și teorie, Editura Antet XX Press, București: 2005

·     Ciobanu, Vitalie, Anatomia unui eșec geopolitic: Republica Moldova. Eseuri, seria Ego Publicistica  Editura Polirom: 2005

·     Johnson, Allan G., Dicționarul Blackwell de sociologie, Editura Humanitas, București: 2007

·     Oxford, Dicționar de politică, Editura Oxford University Press, București: 1996

·     www.dictsociologie.netfirms.com

·     http://ro.wikipedia.org/wiki/Marxism

Tudor Cojocaru

2 thoughts on “Marxism, modernism si etno-simbolism in spatiul de la est de Prut

  1. Dragut articol, din cite observ esti foarte darnic in ale scrisului :))
    “o națiune trebuie să activeze pe două nivele – cel social-politic și cel cultural-psihologic”- mi-a placut, pacat ca la noi nu se activeaza aproape pe nici unul, daca sa fim sinceri…

  2. Merci, Nadia.
    Uite, acum ai sesizat problema din RM, ca nu se activeaza pe planurile astea. Ce facem acum?
    Cred ca in primul rand ar trebui sa definim termenii, dupa care sa ne apucam de treaba, fiecare unde este. Adica, mai intai sa ne damn seama ce vrea poporul ca directie politica(vezi 70%pro-UE si 20 %pro NATO si Putin e liderul cel mai admirat), despre care cultura e vorba si despre psihologia carii etnii vorbim.
    Numai bine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *