Despre niste manifestatii, un plan, o adaptare, un alt plan si multe magarii

 

dictature=sh*tA fi elev in RM nu este nici pe departe un dar sau o plimbare pe marginea unui lac plin de nuferi infloriti. Orice s-ar zice despre respectiva perioada si oricat de bine ne-am fi simtit noi in pielea noastra de elevi, tot nu putem vorbi despre o copilarie “ca la carte”. Desigur, totul este subiectiv, trebuie sa definim acest “ca la carte”, desigur, ne-am simtit deseori fericiti, dar in acelasi timp, judecand obiectiv, noi nu am avut acces la alt “adevar” decat cel pe care il vedeam in jurul nostru. Suna ciudat, intr-adevar, ca dupa ’90 situatia nu s-a shimbat prea mult pentru majoritatea dintre membrii generatiei mele, astfel ca dupa caderea ne-regretatului URSS eu, dar si marea majoritate a colegilor pe care ii cunosteam, nu vazuseram alte state decat Ucraina si Romania. Asadar, revolutia se petrecuse mai curand superficial si undeva in afara gandirii noastre.

Cu toate acestea, unele crampeie de democratie tot ne mai era dat sa vedem. In acest context, trebuie sa mentionez perioada protestelor care mi-a marcat adolescenta. Pe atunci, Iurie Rosca era un idol al multimilor, cu precadere al tinerilor, al celor care, in mod firesc, aveau dorinta si puterea de a promova un mesaj democratic dincolo de granitele RM. Vocea noastra a fost auzita. Oficialii europeni au fost impresionati de actiunile din perioada de pana in 2004. Despre acele miscari s-a scris mult, s-a vorbit si mai mult, iar urmarile acestora sunt, fara indoiala, dintre cele mai pozitive. Exista voci care afirma ca ar fi iesit degeaba in strada in perioada respectiva. Nu pot sa fiu de acord cu o asemenea afirmatie din mai multe motive. In primul rand, noi nu am iesit in strada pentru vreun lider, lideras sau grupare, ci pentru un ideal transformat pe parcurs intr-un scop, iar scopul a fost atins pentru moment. Nu am avut istorie integrata in scoli, nu am avut limba rusa ca limba de stat, nu am suferit federalizarea s.a.m.d.. In al doilea rand, nu putem sti niciodata cum ar fi fost daca nu am fi iesit noi in strada. Tind sa cred ca ar fi fost mult mai rau, totusi. Cu toate acestea, dat fiind ca fiecare miscare trebuie sa aiba sau sa nasca lideri care sa profite de pe urma actiunilor populare, noi am avut parte de Iurie Rosca. In momentul respectiv era mai mult decat o speranta pentru noi. Tanarul Iurie Rosca aparea ca fiind puternic, dinamic, destept, abil si, mai ales, un mare patriot roman, gat sa infrunte balaurul comunisto-bolsevic. Platforma sa asta era: apararea/promovarea valorilor nationale romanesti, a unei noi clase politice formate din tineri (vezi Noua Generatie, ca sursa primara si “trambulina de ne-ocolit catre varfurile piramidei sociale”), rasturnarea regimului Voronin (partenerul si protectorul sau de astazi) si multe alte deziderate ramase in hibernare de cand cu faimosul 4 aprilie (cu exceptia promovarii tineretului cu inima albastra, fireste). Astfel, ceea ce a inceput initial ca ceva total dubios, dar cu o anumita doza de ratiune (ma refer la continutul indreptatirilor vehiculate asiduu de catre pepecedisti, de catre cei tineri cu precadere, privind interventiile americanilor si a popular-europenilor in favoarea regimului comunist si a lui Rosca intru evitarea preluarii puterii de catre pro-rusul si nomenclaturistul Urechean, a semnarii planului Kozak si transnistrizarea RM, respectiv), a devenit nimic altceva decat incununarea tragica a miscarilor popualare pentru apararea identitatii. Scria un cercetator la un moment dat, ca orice actiune de rasturnare a puterii nu face altceva decat sa provoace o rocada, astfel incat aceasta sa fie preluata de un regim la fel de pervers ca cel dintai. Chiar daca nu se refera neaparat la cazul nostru, este important a avea in vedere acest aspect, or in acest fel am putea sa intelegem mai usor ratiunile partidului lui Rosca (sau ale lui Rosca, pur si simplu) care l-au determinat pe acesta sa tradeze sperantele romanilor (si nu ma refer doar la cei din RM).

Aruncand o privire asupra celor 4 ani de guvernare armonioasa impreuna cu rusofoni (vezi Misin) sau moldovenisti anti-romani (vezi Stepaniuc, Voronin & co) a tot ceea ce inseamna identitate nationala in RM, ne putem forma deja anumite pareri/versiuni despre parteneriatul pentru “desrobirea neamului” (obligatoriu “moldovenesc”, cel al lui Stati).

Prima ar consta in faptul ca Rosca a renuntat, resemnandu-se, “sa-i sopteasca la ureche” (afirmatie ce apartine chiar liderului inimilor albastre) eficient lui Voronin ce ar trebui sa faca acesta pentru a nu continua procesul de ingropare a identitatii nationale (cea pentru care pepecedistul escalada copacii), impiedicat fiind de lipsa de receptabilitate a presedintelui. Desigur, nimeni nici nu a indraznit macar sa creada ca lui Voronin ii lipsea “soapta” lui Rosca pentru a curma haosul si pervertirea.

A doua posibilitate ar fi ca Rosca sa munceasca in continuare la implementarea programului sau, punandu-si trambitasii la treaba, intru lauda vesnica si neintrerupta a succeselor sale… invizibile.

In sfarsit, ma voi referi la cea de a treia, conform careia omul-cat-un-partid s-a adaptat noului statut primit in dar de la generalul-presedinte care, probabil, a considerat ca niste batraneti linistite ar fi mai importante decat pozitia de vice-speaker oferita dusmanului de moarte dintotdeauna (oare?). Avand in vedere aceasta din urma versiune, pare firesc faptul ca ne-am ales cu un lider parlamentar care, prin comportamentul sau dictatorial (acum are doua tribune la care sa se manifeste – dupa cea a partidului, si-a insusit si microfonul din Parlament). Astfel am ajuns sa studiem istoria integrata in scoli, sa toleram atacurile rusofonilor si a cozilor de topor neo-bolsevice si extremiste asupra romanilor (aflati la ei acasa), sa urmarim injuriile aduse reporterilor care isi fac meseria, sa vedem o majoritate parlamentara care voteaza impotriva retragerii armatei ruse de ocupatie din RM, sa fim martorii atacurilor inconstiente asupra Romaniei (adica asupra singurului stat european capabil si dispus sa contribuie, prin expertiza sa, la grabirea procesului de apropiere de UE a RM) si, mai nou, sa privim neputinciosi cum unica televiziune de limba romana (atentie! Romana, nu “moldoveneasca” imprumutata de la sovietici ), ProTV, este agresata in detrimentul intregii populatii, nu neaparat a celei vorbitoare de romana.

Avand toate acestea in vedere, devine din ce in ce mai evident ca motivele invocate de catre sustinatorii pe cale de disparitie ai partidului de un portocaliu spalacit, pline de cinism imbracat in patetism nostalgic, nu reprezinta decat ultimele strigate de disperare ce-i anticipeaza tragicul naufragiu.

Tudor Cojocaru

 

Tudor Cojocariu

Development enthusiast | Marketing uplifter

3 thoughts on “Despre niste manifestatii, un plan, o adaptare, un alt plan si multe magarii

  • 13/12/2008 at 3:35 pm
    Permalink

    Fie el oranjul stralucitor, sau un portocaliu spalacit, fie el rosul comunist si bolsevic sau de alta nuanta ideologica, schimbarea nu a venit pentru ca si moldovenii, la nivel de subconstient nu erau (si nici nu sunt) pregatiti. Atat timp, cat romanii moldoveni vor admite existenta limbii moldovenesti, vor permite partajarea Bisericii (in Mitropolia Basarabiei si a Moldovei), atat timp cat vom privi linistiti si indiferenti la schimbarea buchiilor istoriei neamului, schimbarea nu va veni….
    Chiar daca politica din Moldova isi va schimba culorile, oricum nu cred ca RM va face pasi enormi spre ameliorarea lucrurilor…. Pentru ca lipseste anume acea coeziune sociala,care ne-ar ajuta sa fim mai puternici *(ca in povestea cu matura)….
    Poate sunt eu prea pesimista, dar as fi fericita sa stiu ca zisele mele sunt gresite….

    Reply
  • 13/12/2008 at 10:52 pm
    Permalink

    faina poza de mai sus =)))

    Reply
  • 14/12/2008 at 12:11 am
    Permalink

    Svetlana, apatia basarabenilor e datorata sistemului. Nu sunt adeptul “teoriei conformarii”, dar sunt sigur ca intr-o societate sanatoasa care nu ar fi trecut prin atatea incercari ale imperiilor, altfel ne-am fi manifestat si noi.
    Pe de alta parte, puternic este acel care reuseste sa-si pastreze valorile pana la capat, actionand fara a le incalca.
    Stela, am cautat-o mult :-).

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.