Mi-e ruşine pentru voi şi-mi sunteţi dragi

Probabil, vorba „una caldă, una rece” ne este mai caracteristică nouă decât altor bucăţi de popoare. De când mă ştiu, atât părerile celor din jur, cât şi discursul public promovat în sursele media, a oscilat între aprecieri extrem de pozitive şi în aprecieri extrem de negative privind trăsăturile moldovenilor. Mai mult, de cele mai multe ori, mesajele respective veneau simultan, astfel încât spiritul cetăţenilor văzuţi în ansamblu (sau opinia publică, văzută ca emanaţie şi ca produs, nu ca entitate) n-a putut fi catalogat niciodată drept optimist sau pesimist. Ne-am complăcut în schimb, în credinţa că am fi realişti. Prea puţini au luat în calcul nuanţele de gri, aflate undeva între cele de alb şi negru, iar drept rezultat, ne-am pomenit cu nişte curente care se bat cap în cap şi care, deseori, sunt generate de aceleaşi surse.

De data aceasta, m-am văzut chiar eu în ipostaza respectivă, traversând parcul cu impresiile pozitive de bucurie aproximativă pentru că Zdubii şi Hotelierii au promovat în finala Eurovision, după o evoluţie bună, dublată de muncă şi inspiraţie anterioare, văzută în calitatea pieselor. În asemenea momente, îţi vine să le spui celor care te întreabă ce părere ai despre poporul tău, că acesta este cel mai bun şi că va câştiga în mod sigur concursul. Aşadar, self-esteem-ul oricărui moldovean va fi stimulat în momentul în care vreun reprezentant al acestuia va avea parte de succese la nivel internaţional. E ca la fotbal.

Totodată, trecând prin acelaşi parc, am avut bucuria să remarc un şir de lucrări expuse prin contribuţia Ambasadei Cehiei, curmată odată cu observarea afişelor pe care le aveţi alăturat. Nu că n-aş fi obişnuit cu dispariţia unor lucruri de prin spaţiul public al capitalei, dar de fiecare dată e la fel de neplăcut şi ruşinos. Acum, însă, ruşinea a fost cu atât mai mare, cu cât păgubiţii (străini, după cum am menţionat), s-au văzut nevoiţi să-i roage frumos pe concetăţenii mei (şi ai făptaşilor) să nu mai facă. Mi-am amintit scenele din copilărie, când maturii le făceau din deget copiilor, explicându-le că nu e bine ce fac. Penibil.

Vă invit acum să dăm cu toţii vina pe sărăcie, pe regimul totalitar comunist, pe politicienii corupţi, pe justiţia deficitară, pe poliţiştii indiferenţi, pe neîncrederea în instituţiile statului, pe lipsa de educaţie etc. Cu alte cuvinte, vă invit să ne învinuim pe noi înşine. Dar să nu uităm să uităm de toate acestea cât de curând, pentru că avem de jubilat victoria Zdubilor şi Hotelierilor, la fel de aproximativă ca şi bucuria de dinainte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *