Momentul meu

I.

E momentul meu

și nu am cum să-l pierd printre

forme fugare de suprafață.

Îți văd ființa cum pulsează,

dar tu te oprești

în cel mai scurt dintre soroace,

parcă pentru a mă apăsa pe fire.

Aș prefera să mă adâncesc în ochii tăi, dar

profunzimea condamnă de cele mai multe ori,

sau doar până acolo pot să gândesc eu azi…

O vreau.

II.

Repeziciunea ucigașă ne lipsește

de cele mai dulci dintre adâncimi,

iar noi îi râdem în față.

Uităm voluntar că omorul

e înrudit cu viclenia.

Râsul, în schimb, nu uită

că se bălăcește-n inconștient

sfidându-și datoria de a sfida.

Noi pierdem.

Tudor Cojocariu

Development enthusiast | Marketing uplifter

4 thoughts on “Momentul meu

  • 28/07/2009 at 4:58 pm
    Permalink

    “Profunzimea condamna de cele mai multe ori”…adevar adevarat!!…interesante,intrigante versuri…desi exprima idei prea dure(poate)…si te depasesc ca varsta(cred….dar,stiu eu,adevarata varsta nu e cea biologica/fiziologica)…Oricum,iti multumesc pentru bucuria si placerea de a da (in sfarsit!!)ochii cu niste versuri “pline de must”…ca,pana acum,m’am tot saturat de poeziile “seci” ale tinerei generatii(sau…d’ale postmodernistilor).

    Reply
  • 01/08/2009 at 7:44 am
    Permalink

    Multumesc Elena. Versurile mele reprezinta toate niste momente. Oricat de ciudat ar parea, daca le recitesc dupa o perioada, trebuie sa fac eu insumi un efort pentru a intelege ce am avut in vedere. Insa recompensa vine odata cu amintirea starii din acea clipa.
    Nu am studiat prea mult poezia pentru a-ti raspunde la ultima pare a mesajului. Oricum, ma bucur mult ca l-am bucurat pe cineva si i-am provocat placeri :).

    Reply
  • 18/08/2009 at 9:16 pm
    Permalink

    poezia vine de la zei doar in momentul in care face cuplu cu cititorul.scriitorul nu conteaza

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.