Cerul ne acoperă

Cerul ne acoperă și ne ocrotește

fără a cere nimic în schimb.

Noi însă pândim cu privirea și gândul

spre a ne-ncurca unii pe alții,

chiar dacă firea ne spune altceva.

Ne violăm simțirea prin bucăți de imagini

închipuite într-un moment blestemat și gol.

Noi suntem bulgări de foc

ce mișună-ncurcați de timp și de ceilalți,

fără a vedea că ne trecem încet, dar grăbiți.

Ne strângem în spații terestre visând la abis –

O facem fără să știm că o vrem.

Nu e nevoie să vrem să știm, așa ne e dat.

18 thoughts on “Cerul ne acoperă

  1. Natalia, inspiratie imi vine din afara.
    Mary Lou, ardem diferit pentru ca suntem diferiti. Unde e focul? 🙂 Multumesc pentru urari. Am scapat.
    Doina, deci cu cat mai complicata structura cu atat mai bine? Sa vezi ce le mai complic si de acum incolo, daca e asa vorba! 😉

  2. Ma intreb…ce puzzle ciudat?!…nu stiam ca se poate naste poezia dintr’o ingemanare dintre…politica,sociologie etc…(dar astazi…cam tot ce misca scrie “poezie”).Dar dumneata esti un caz special…De fapt,versurile tale n’ar trebui comentate,ele spun tot.

  3. Slavic, salut! Eu sunt prin Bucuresti acum. Ma delectez cu vacanta. Am fost prin Chisinau recent. E foarte frumos acasa. Tu pe unde esti? Tot prin sud? 🙂
    Elena, poezia este peste tot, dupa cum am mai spus :D. Eu mai intai incercam sa scriu versuri, dupa care am intrat la faultatea de sociologie si i-am citit definitia, asa ca poate aceasta din urma se nascu din poezie, si nu invers ;).
    Totusi, apreciez ca imi comentezi versurile.

  4. pai, eu o vad altfel, iar un critic o va vedea total diferit de mine! oricum, modalitatea in care-ti asterni gandurile denota sensibilitate si un suflet ales. Versurile vorbesc, n-am spus-o eu 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.