Pe când integrarea în Federația Rusă?

Discuțiile privind ieșirea din impasul în care ne-a aruncat Rusia prin armata sa în 1992, respectiv crearea regiunii separatiste transnistrene pe teritoriul republicii independente Moldova, au căpătat recent o amploare fără precedent.

Prin urmare, din ce în ce mai multe voci îl creditează pe noul autointitulat „președinte al poporului transnistrean”, E. Șevciuk, cu tot cu echipa sa, drept principalul responsabil de această dezghețare.

Eu sunt mai rezervat, or treaba trebuie să fie nuanțată. Mulți factori de decizie moldoveni, ca să nu mai pomenim despre cei ruși, se raportează la regiunea separatistă ca la o entitate legitimă, independentă și egală în drepturi cu orice alt subiect de drept internațional. Un exemplu recent poate servi sugestia periculoasă a premierului Filat: „În soluţionarea oricărei probleme, mari sau mici, care are tangenţe cu relaţiile dintre doi oameni sau două state, în primul rând, este nevoie de încredere”.

Fie că vorbim despre o scăpare, fie despre un exces de zel al premierului care și-a luat angajamentul față de UE de a se deschide în fața separatiștilor, gestul este regretabil pentru că este incoerent cu poziția noastră oficială. În timp ce președintele Timofti vorbește la un Forum al ONU, extrem de important, despre oferta RM a unei autonomii largi și posibilități concrete de autoguvernare pentru separatiști, chiar la Chișinău ne dăm cu stângu’-n dreptu’ și le dăm muniție în negocieri celor care încă fac arestări aleatorii, încalcă dreptul copiilor români-moldoveni de a studia în limba lor și sărută cu pioșenie ortodoxă velicorusă mâna celor care ne-au masacrat conaționalii în 1992. Pentru câteva momente, am avut impresia că Timofti stă pe o baricadă, iar Filat și Șevciuk pe cealaltă, zâmbind ștrengar și plini de sine. În continuare, sper că n-a fost decât un exces de zel al premierului în speranța sa că apropierea trebuie făcută cu orice preț.

Dar ar trebui să acceptăm, oare, acest „cu orice preț”? Liderii separatiști nu s-au dezmințit niciodată și nici nu o vor face, rămânând simpli implementatori ai politicii rusești în „blijneaia zarubejie” a federației. Argumente pentru asta avem cu duiumul, două dintre acestea desprinzându-se dintr-o declarație recentă a „autointitulatei ministru de externe transnistrean”, N. Ștanski, cea care pe lângă salutarea deciziei Consiliului UE de anulare a restricției de circulație pentru liderii oficiali separatiști, s-a asigurat că nu vor fi omise două lucruri. Primul, că UE și SUA practică duble standarde în tratamentul regiunii, chemându-le să renunțe la acestea. Tot ea le sugerează occidentalilor (punând și SUA în aceeași oală, chiar dacă gestul de deschidere aparține exclusiv unei instituții UE) că e treaba separatiștilor dacă le respectă sau nu drepturile unor cetățeni moldoveni care se întâmplă a fi și copii. Cu alte cuvinte, „oficialul” negociază niște principii non-negociabile și arată că indiferent câți pași ar face actorii din formatul „5+2”, separatiștii oricum au propriile lor principii și reguli de negociere și s-ar putea să nu facă niciunul.

E lesne de înțeles, cine sunt arhitecții discursului „oficialului”, or știm cu toții cine vede mâna SUA în toate acțiunile UE și cine caută mereu nod în papură în discuțiile cu vesticii. Precum la fel de bine știm pe cine îi apucă damblaua când se amintește despre respectarea drepturilor copiilor români moldoveni din stânga Nistrului de a studia în limba lor. Transnistrenii ca atare și de capul lor n-ar avea de ce să se sperie dacă niște copii și profesori și-ar putea vedea liniștit de treabă în activitatea pedagogică; pe când Rusia nu prea poate sta liniștită de frica unor copii care vorbesc românește la o sută și ceva kilometri de România.

P.S. La inițiativa Asociației pentru Politică Externă, la sovietul suprem de la Tiraspol a avut loc recent o întâlnire a unor deputați separatiști cu D. Soin în frunte, cu mai mulți experți internaționali, inclusiv din Cipru. Atunci Soin declara că tot ce a vrut el și colegii săi să le transmită oaspeților este că obiectivul strategic al regiunii este de a se integra în Rusia și că tot ce zic sursele media occidentale despre regiune, sunt minciuni. Așadar, noi pe cine vrem să impresionăm când scoatem stema RM de pe pereții reședinței de stat în timpul unor șuete cu niște oameni care se vor „integra în Rusia”, sfidând integritatea și independența statului în care-și duc traiul?

Articol scris pentru Timpul

One comment to Pe când integrarea în Federația Rusă?

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>