Treburi de principiu

De când cel mai înalt dintre liderii Alianţei l-a abuzat într-o săptămână cât alţii într-un an, termenul „principii” a intrat fără să ne dăm seama într-o zonă obscură a discursului public moldovenesc. Spun asta pentru că mi-a fost foarte uşor să observ că până şi politicienii mai „parfumaţi” de pe la noi, care până dăunăzi umblau cu principiile în sus ş-n jos, evită să-l mai folosească. Este exact ca în acel banc despre (regretata?) Elena Ceauşescu, când un tovarăş l-a întrebat pe un alt tovarăş de ce tovarăşa nu mai ţine discursuri în faţa boborului, tot el răspunzând că nu o mai face pentru că e-vită. Aşa şi ai noştri: nu mai vorbesc despre principii pentru că le evită. Sau mai bine zis, vorbesc despre ele, dar cu alte cuvinte, folosind în locul mult-prea-blamatului termen artificii verbale pe atât pe cât îi duce capul.

Pe mine subiectul ăsta mă duce cu gândul la un alt termen care a intrat treptat în dizgraţia multor intelectuali de pe ambele maluri ale Prutului deopotrivă. Evident, mă refer la mult-prea-disputatul termen „moldovean”, care evident că se subsumează celui de „român” şi care şi-a găsit alternativa lipsită de temei istoric şi regional în termenul „basarabean”. Nu voi insista asupra dezbaterii identitare, în cheia căreia am scris de atâtea ori. Vă voi atrage însă atenţia asupra unui fenomen care se referă la ambii termeni, respectiv lipsirea lor treptată de conţinut şi de înţelesuri iniţiale.

 Veţi spune că oricum principiile sunt subiective şi că dacă toată lumea şi-ar urma propriile principii subiective până în pânzele albe, nu va trece prea mult până când anarhia războinică se va instala definitiv. Sau şi mai rău, veţi spune la fel ca acelaşi lider înalt de Alianţă, că principiile astea subiective sunt exact ca ştiinţele sociale, adică inexacte și puse în slujba forţelor răului şi presetate ca să ne distrugă urma de „consens” pe care, chipurile, îl avem.

Eu mă refer, însă, la ceva mai concret, adică la nişte principii general-acceptate de nişte instanţe superioare unor politicieni influenţaţi de interese dubioase sau de partid. De exemplu, R.Moldova este un stat independent, integru şi unitar, al cărei populaţie majoritară este de aceeaşi etnie cu cea a statului vecin, România, împărtăşeşte cu acesta limba, istoria şi cultura. Acestea sunt câteva principii esenţiale, deci non-negociabile, care definesc însăşi existenţa şi raţiunea de a fi a acestei republici căreia noi îi zice Moldova. Sunt esenţiale pentru că nu sunt negociabile şi viceversa; dar şi pentru că în afara tuturor acestor principii, nu ne-am putea concepe rostul de bucată de popor ce suntem.

Tocmai din acest motiv, delegaţia oficială a RM la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, precum şi preşedintele RM la adunarea Organizaţiei Naţiunilor Unite, au cerut în mod re-re-repetat retragerea armatei ruseşti de ocupaţie din stânga Nistrului. Iar ziua în care reprezentanţii noştri nu o vor mai face, va fi consemnată în scurta noastră istorie drept un eşec ruşinos şi o capitulare în faţa agresorului. Nu, nu este ”o sfidare a partenerului nostru economic de la est”, precum nu este nici o provocare. Este în continuare vorba despre un principiu definitoriu pentru existenţa noastră ca entitate unitară, la care a subsemnat şi Rusia în 1991 prin recunoaşterea independenței RM.

Să ne bucurăm, deci, că mai avem politicieni, sau chiar oameni de stat, care ne fac să vedem principiile noastre în faptele lor.

One thought on “Treburi de principiu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *