Ruşii noştri universitari care ne sar la gât

-Gavari pa russki! Tâ mojeşi?

-Ia magu. A vî pa rumânski?

-Ia ne magu i ne budu patamu şto mne mnogo let i mne ne nujen ătot iazîk! După care i-a înşfăcat camera lui Oleg, scrâşnind din dinţi de parc-ar fi rupt cu dinţii casca vreunui neamţ din tranşee. E vorba de directorul executiv de la Universitatea Slavonă din Chişinău, care s-a simţit insultat de întrebarea lui Oleg privind cunoaşterea limbii oficiale a statului care-l hrăneşte.

Al doilea specimen se laudă că ştie arte marţiale, prin urmare poate da la bot şi se miră-n gura mare că, citez „Takie kak tî stroit Maldovu! Dibil b*ea!”. Ah da, şi are vreo 60 de ani. Ei bine, „Din ăştia ca noi” mă include şi pe mine şi pe majoritatea celorlalţi tineri moldoveni care sunt cetăţeni liberi în statul lor, vorba lui Oleg. Exact din acest motiv sunt revoltat şi consider că anume haitele formate din acest tip de indivizi inadaptaţi social şi rupţi de realitatea anului 2011, ne dăunează nouă, tuturor, inclusiv lor însuşi. Realitatea din creierile lor a murit odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice, iar apucăturile lor de „speţnazovţî” şi „mastera sporta po mordoboiu” nu fac decât să ne menţină în zona de ruşine a Europei.

După care ăştia doi, alături de alţi câţiva „lucrători administrativi”, l-au sechestrat pe omul care filma fără să agreseze pe nimeni şi care voia o întâlnire cu rectorul instituţiei. În urma încercărilor operatorului de a părăsi clădirea, gruparea îi răspundea încontinuu cu pumni, insulte şi ameninţări. Au pus şi paza privată pe el, ca să-l păzească să nu fugă. Evident, paza era formată din moldoveni. De fapt, nici nu e de mirare, or mitul şefului rus colonialist care angajează băştinaşi moldoveni mai e valabil. Ceea ce surprinde însă, este toleranţa acestor moldoveni care, probabil sub imperiul uniformei se depersonalizaseră de tot, uitând de persoana lor înainte de a-şi pune uniforma. Un psiholog american numea treaba asta „efectul Lucifer” şi îl demonstrase prin compartamentul unor deţinuţi şi gardieni.

Totuşi, intenţia mea nu este de a discuta cine are sau nu dreptate, dacă a avut sau nu a avut dreptul să filmeze Oleg în incinta universităţii, dacă e corect că n-a răspuns Oleg prin pumni pumnilor rusofonilor, dacă e bine că poliţiştii veniţi într-un final doar la apelul lui Oleg, le-a cerut tuturor, fără discriminare, să se legitimeze etc. Toate acestea sunt subiecte pe care le vor stabili organele competente şi care sper să dispună pedepsirea agresorilor.

Mult mai grav este însă că asemenea cazuri sunt nişte izbucniri de rutină din societatea în care trăim. Mult-elogiatul consens, promovat cu insistenţă şi ipocrizie de către unii formatori de opinie, ne iese pe ochi zi de zi, pentru că dacă ascunzi gunoiul sub covor, nu înseamnă că l-ai scos şi din casă. Conflictul etnic se află în continuare la baza mai multor agresiuni şi violenţe care se petrec sub nasul nostru. Şi cine ştie câte asemenea situaţii demne de URSS-ul de tristă amintire şi de „bandiţii în lege” se întâmplă chiar sub nasul nostru, iar noi plecăm capetele şi ne minţim că totul va fi bine mâine, ştiind în acelaşi timp că nici majoritarii români moldoveni, nici minoritarii rusofoni nu pleacă nicăieri. Totul ţine de adaptare şi e clar că niciodată majoritatea nu se va adapta minorităţii, chiar dacă cea din urmă e una imperială, frustrată şi complexată că au ajuns minoritari în ceea ce a fost cândva o falsă „mare patrie sovietică”.

O altă chestiune care ar trebui să ne pună pe gânduri este nonşalanţa cu care directorul universitar rusofon dă telefoane în stânga şi-n dreapta, determinându-i pe toţi cei din jur, inclusiv pe poliţişti, să stea şi să-l aştepte pe un careva Alexei de la „ţentralinaia upravlenie”. Aşadar, pentru cei care încă mai cred în democraţia şi drepturile omului care se respectă-n R. Moldova, avem o noutate: sistemul de „krîşă” încă mai există şi funcţionează. Iar acum ghiciţi care categorie de specimene îl întreţine şi-l alimentează.

Iar pentru un exerciţiu complet, imaginaţi-vă că toată tevătura asta s-a întâmplat în Franţa, Oleg se numea Alain, iar administratorul, Wolfgang. Are sens?

One thought on “Ruşii noştri universitari care ne sar la gât

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.