kuzmin tagged posts

Le-am tot aşteptat, dar n-au mai venit. La explicaţiile lui Kuzmin mă refer. În schimb au venit din partea tuturor celorlalţi actori, mai mult sau mai puţin implicaţi, de mi s-a creat impresia că poanta asta cu atribuirea lui Iastrebciak a rolului de ministru de externe a fâşiei transnistrene, n-a fost decât o farsă, sau un nou task pentru câţiva dintre cele câteva sute sub o mie de angajaţi (a se citi ataşaţi/membri ai reţelei umane ruseşti) ai ambasadei FR la Chişinău, însărcinaţi cu monitorizarea reacţiilor factorilor de decizie. Fără îndoială, în urma „incidentului” petrecut deunăzi, Rusiei oficiale îi va fi mult mai clar cine şi ce hram poartă, sau mai bine zis, care şi cât de fidel îi este.

În principiu, nimeni dintre liderii noştri politici nu s-a dezminţit. Lupu a făcut apel la calm şi la sintagme îndoielnice precum „când este un incident, înseamnă că este accident”,

Recunosc, în momentul în care am aflat că diplomaţii noştri au protestat faţă de insinuările anti-statale şi anti-naţionale ale diplomaţilor ruşi, m-a cuprins un sentiment de mândrie, similar celui resimţit când vorbesc despre Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Gheorghe Ghimpu, Ion Ungureanu, Mircea Druc, Nicolae Costin, iar mai nou, despre Dorin Chirtoacă. Toţi aceştia sunt nişte simboluri ale rezistenţei naţionale, fie aceasta în contextul regimului sovietico-rus, a prăbuşirii URSS, a epocii agrariano-nomenclaturiste, a celei neo-comuniste sau a celei euro-conforme din prezent. Ei bine, fără a cunoaşte la acea oră cine anume făcea parte din delegaţia noastră, membrii acesteia mi-au părut demni de a fi puşi în rândul celor sus-numiţi.

Recunosc, de asemenea, că mi-am revenit în câteva secunde, începând să-mi pun întrebările uzuale. Chestia asta a devenit un soi de reflex, ceea ce este şi bine şi rău, dar nu asta contează exact acum.

Lucrurile care contează acum, însă, ţin şi ele de un context. Mă refer aici la atacul cu maşina-capcană asupra regretatului Ion Ţurcan; la „băgarea în seamă”, dar şi în treburile interne ale RM a Rusiei prin contestarea rezultatelor alegerilor noastre; a reacţiei dure, dar corecte a MAEIE nostru; a insultelor bădărăneşti aduse de către PCRM poporului american, în contextul vizitei lui McCain etc. N-aş vrea să fac prea multe asocieri, dar dacă într-adevăr există vreo legătură între toate acestea, ceva şi mai grav ne paşte pe toţi.

Revenind la scandalul de azi, trebuie să avem în vedere câteva aspecte.

Ocazia care a prilejuit recepţia de la ambasadă este una simbolică, respectiv ziua naţională a Rusiei. Cunoscând pofta ruşilor de a se da mari şi tari exact în momente ca astea (vezi paradele lor militare),