tkaciuk tagged posts

După o lungă și neobișnuită perioadă de liniște pe frontul politic, odată cu retragerea lui Mark Tkaciuk din Parlament, evenimentele au redevenit incitante. Dar nu neapărat și pozitive. Ieșit, parcă, dintr-o prelungă letargie, partidul comuniștilor a fost adus recent într-o stare de continuă fierbere, după o perioadă de mocneală și, tind să cred, pregătiri, în care publicul a fost ferit de știri senzaționale. Totul a început atunci când omul pe care cam toată lumea-l consideră maestrul intrigilor și înscenărilor și-a anunțat demisia din Parlament. Sau, mai bine zis, atunci când președintele Parlamentului, democratul Igor Corman, i-a anunțat demisia. Abia după două săptămâni, în care comunistul și-a pus la punct ultimele detalii din decor, acesta a organizat o conferință de presă în afara sediului PCRM, în care

Cunoaştem cu toţii că cei mai mulţi stângişti din politica moldovenească sunt simpatizanţi ai politicilor agresive ruseşti.

Unii dintre aceştia, însă, se manifestă ca nişte adoratori ai respectivelor politici, fără ocolişuri. Ei reacţionează într-atât de forţat şi pripit, încât orice discuţie despre presupusa independenţă a unor partide presupus naţionale devine hilară.

Recent, comunistul cu acte în regulă Mark Tkaciuk, alături de comunistul cu acte de socialist Igor Dodon, şi-au unit eforturile argumentative, fără a da naştere, însă, vreunui argument. Aceştia au acuzat la unison că protestele populare din Ucraina sunt provocate de Uniunea Europeană. Pe scurt, asta ar însemna că Federaţia Rusă n-are nicio vină, că există un parteneriat minunat între Ucraina şi Rusia, care încearcă să fie deturnat de către UE în favoarea UE.

Acum, să ne lămurim ce e aceea Ucraina. Este Ucraina suma cetăţenilor din care se constituie aceasta, sau este Ucraina suma politicienilor de azi pe care o conduc? Răspunsul mi se pare evident, acelaşi pe care

Astăzi au avut loc mult-propagatele proteste antiguvernamentale ale comitetului organizat ad-hoc/neîntârziat/surprinzător și de urgență de ceghevarul și ultimul patriotromânmarist rămas în viață, Iura Ivanovici Roșca. E drept că și de data aceasta, românmaristul s-a dovedit a fi mai degrabă ceghevarist, asemenea prințului răsfățat Oleg și mai puțin răsfățatului Mark, mai puțin românmăriști, dar la fel de patrioți ai ”nașăi strannî” precum e și primul.

Am făcut și efortul de a înțelege rațiunea de a ”se exista” în PMAN a tuturor acelor oameni, mulți dintre ei veniți din republică. Nu pun la îndoială faptul că unii chiar știau ce caută acolo și pur și simplu nu mai suportau viața grea pe care o au în general majoritatea moldovenilor de când suntem pe lume. Doar că aceștia nu s-au auzit. Cei care s-au auzit, însă, au făcut un exercițiu de incoerență de invidiat, arătând că mania bilingvismului amnezic

Le-am tot aşteptat, dar n-au mai venit. La explicaţiile lui Kuzmin mă refer. În schimb au venit din partea tuturor celorlalţi actori, mai mult sau mai puţin implicaţi, de mi s-a creat impresia că poanta asta cu atribuirea lui Iastrebciak a rolului de ministru de externe a fâşiei transnistrene, n-a fost decât o farsă, sau un nou task pentru câţiva dintre cele câteva sute sub o mie de angajaţi (a se citi ataşaţi/membri ai reţelei umane ruseşti) ai ambasadei FR la Chişinău, însărcinaţi cu monitorizarea reacţiilor factorilor de decizie. Fără îndoială, în urma „incidentului” petrecut deunăzi, Rusiei oficiale îi va fi mult mai clar cine şi ce hram poartă, sau mai bine zis, care şi cât de fidel îi este.

În principiu, nimeni dintre liderii noştri politici nu s-a dezminţit. Lupu a făcut apel la calm şi la sintagme îndoielnice precum „când este un incident, înseamnă că este accident”,

Cam aşa a sunat apelul comunistului armeano-ucrainean Tkaciuk, lansat de pe o tribună amplasată undeva în raza oraşului Soroca, în cadrul unui meeting pentru locale. Cum de se încumetă un om cu studii superioare să formuleze asemenea bălăurii, nu reuşesc să înţeleg. E drept, cuvintele au fost toate ruseşti, titlul fiind tradus parţial de mine pentru a accentua ipocrizia emiţătorului care vorbeşte ruseşte cu nişte oameni a căror limbă maternă e româna. Dar chiar şi aşa, sensul rămâne acelaşi. Mă întreb dacă moldovenii prezenţi la adunare s-au întrebat măcar odată cum se face că un etnic străin care nici nu le-a învăţat limba să vină cu mesaje de solidaritate şi consolidare precum este acesta. Este ca şi cum ar veni un francez în faţa unor nemţi şi le-ar spune: „Est-ce que vous etes avec nous, Allemands patriotiques?!”. Nu ne e greu să ne imaginăm care ar fi fost reacţia nemţilor în situaţia asta şi câte secunde ar mai fi stat penibilul pe scenă…

Şedinţele parlamentului nu au fost niciodată plictisitoare, cel puţin nu în ultima perioadă. Legendarele bancuri şi expresii din epoca post ’91 şi agrariană despre microfoanele care ba se închid, ba se deschid, unora prea mult, altora prea rar, au căpătat un nou farmec odată cu alegerea lui Mihai Ghimpu în calitatea de speaker. Chiar dacă preşedintele liberal este deseori criticat de cam toată lumea, trebuie să recunoaştem că în fond, deciziile şi ideile exprimate de acesta sunt corecte şi conforme cu legislaţia. Altceva este că forma pe care le-o dă acesta este una uşor extravagantă, dacă o putem numi aşa, ceea ce provoacă de multe ori stupoare, dar de cele mai multe ori amuzament...

În data de 28 iunie 2008, Partidul Liberal a organizat o acțiune de comemorare a victimelor regimului comunist din Basarabia și Bucovina de Nord. La fel cum se întâmplă de fiecare dată, orice acțiune care are legătură cu exprimarea pașnică a opiniilor aflate în ne-concordanță cu ideile exprimate oficial, a încercat să fie împiedicată de către polițiștii aserviți puterii, lucru care a fost evitat  de către organizatori.

Printre cei care au făcut declarații s-au aflat Mihai Ghimpu (președinte PL), Dorin Chirtoacă (vice-președinte PL), Corina Fusu (membră a biroului permanent al PL), Ion Ciobanu (membru al biroului permanent al PL), Sergiu Boghean (președinte OTPL), Mihai Pașcovschi (vice-președinte OTPL), precum și câteva persoane prezente la acțiune...