Un eveniment firesc după 917 zile de senzație

Românii dintre Prut și Nistru, dar și minoritățile naționale, cu toții reuniți sub cupola ambițiosului concept ”cetățeni moldoveni”, au de azi încolo și pentru minim 4 ani, un președinte. Singura cale ca să ne treacă bucuria-n scârbă ar fi ca 2/3 dintre deputați să decidă la un moment dat că vor să demită președintele nou-nouț. Dar pe asta chiar n-o mai cred.

Ne putem concentra, așadar, asupra monitorizării, criticării și ironizării actualei guvernări. Pericolul revenirii la putere a talibanilor comuniști s-a amânat, Alianța nu mai are pretexte valabile pentru a nu se apuca de munca pentru care au fost aleși, iar cele 5 părți implicate în alegerea șefului statului se pot mobiliza pentru parlamentarele din 2014. Iar speranța mea, în calitate de cetățean al republicii, este ca această mobilizare să mai cuprindă, printre altele, și dimensiunea instituțională, adică să sporească numărul și calitatea legilor adoptate, să mai prindă substanță activitatea Guvernului și a ministerelor, să se dumirească toți fruntașii partidelor ce vor de la viață și de la ei înșiși, să continue reformele democratice pe care le-au început mai mult pentru că așa trebuie, decât pentru că așa înțeleg ei că trebuie etc.

În decursul celor peste 900 de zile fără președinte ales, încrederea mea în instituțiile statului a scăzut foarte mult. Nu știu ce ar trebui să facă guvernarea pentru ca aceasta să atingă niște cote normale. Mai ales că vorbim despre aceeași guvernare. Nici nu mă aștept la nimic deosebit, de fapt. Știu bine că reformele vor continua, dar în același ritm leneș și apatic de până acum. Asta e, pe cine-i avem, cu ăia defilăm. Contează să defilăm.

Instituțiile statului au fost profanate în toate felurile. Opoziția a provocat și a creat cadrul, iar Alianța a reacționat dezechilibrat și pasional, rareori eficient. Noroc de mutarea ședinței de alegere a șefului statului pentru ora 8:00. Sper că asta nu va fi ultima lor decizie de joc politic înțeleaptă.

Intrigile nu se opresc nicicând, fie că vorbim de politică, bresle meșteșugărești, medii academice sau corporații. Iar această tristă realitate trebuie să ne facă să nu fim mai optimiști decât e cazul. Să ne amintim că nici un actor politic dirijat de Rusia nu face daruri. Rușii nu fac daruri. Rușii calculează și taie-n carne vie. Socialistul s-a întâlnit cu peceremistul și au stabilit liniile de acțiune pe ”termen lung”, cum s-a exprimat primul. Au pus țara la cale, sau mai bine-zis, au fost puși la cale. Socialistul își joacă rolul de mare împăciuitor și sacrificat al neamului ”moldovenesc”, iar peceremistul se face că e tare obijduit. Peceremistului i s-a explicat că trebuie să aibă răbdare. Cei 2 ani care ne mai rămân până la parlamentare sunt doar niște momente de respiro pentru stângiști. Ei vor cloci și vor ataca de fiecare dată când li se va oferi ocazia, accumulând puncte electorale. Și vai de capul dreptei pro-europene moldovenești dacă vor face greșeli în următorii 2 ani.

Avem ceva timp pentru a ne da seama că e firesc să avem președinte, iar senzațional este că nu l-am avut vreme de 917 zile.

Până una-alta, să ne bucurăm împreună. Avem președinte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *