(Interviu pentru Dacii Liberi) Un viitor lider de generaţie al Republicii Moldova

img

Pentru protestul din vara anului 2006 Tudor Cojocaru (foto), alături de alţi trei colegi, a fost acuzat de „huliganism“ de sistemul comunist de la Chişinău după ce, elevul de atunci, nu a fost de acord cu schimbarea numelui Liceului româno-francez „Gheorghe Asachi“ în Liceul <>-francez „Gheorghe Asachi“.

După trei ani, Tudor încheie studiile de sociologie la Bucureşti şi continuă să fie unul dintre liderii studenţilor basarabeni, deşi departe de casă însă mereu acasă în spaţiul limbii române.

– Care sunt obiectivele Ligii Studenţilor Basarabeni din Bucureşti şi care este tematica proiectelor derulate de la înfiinţare?
Obiectivele LSB Bucureşti sunt multiple, iar unele dintre acestea rezultă din celelalte. Dat fiind faptul că nu constituim o ligă profesională sau una a studenţilor de la o anumită facultate, activităţile noastre sunt extrem de variate. În principal, activitatea noastră, prin care ne atingem obiectivele, se desfaşoară pe mai multe paliere, printre care se numară atât cele ce ţin de membrii ligii, cât şi cele ce privesc viaţa socială în ansamblul ei. Aşadar, pe plan intern, principalul obiectiv este de a crea un grup activ de studenţi care să activeze permanent în domeniile aferente pregătirii şi competenţelor pe care le dobândesc aceştia, fiecare în facultatea sa. De exemplu, un student la comunicare şi PR va fi implicat în departamentul de comunicare şi PR, cineva de la Sociologie sau Ştiinte politice ar urma să fie implicat în activităţi ce ţin de aceste domenii. Acestea pot fi multiple – de la workshop-uri şi conferinţe, până la lansări de carte sau articole scrise. Desigur, acest lucru nu înseamnă că un student de la medicină sau politehnică nu şi-ar putea găsi locul în acest grup. Acest lucru mă duce la urmatorul obiectiv: asigurarea unui dialog permanent cu decanatele facultăţilor, dar şi cu celelalte instituţii întru soluţionarea problemelor care apar pe parcurs din diverse motive. Acesta este însă un obiectiv secundar, căci am considerat că studenţii români basarabeni nu au nevoie de o structură care să le facă lobby sau care să le apere careva drepturi, aşa cum s-a tot strigat în gura mare până acum. Într-adevăr, unele drepturi ale studenţilor sunt încălcate, cu sau fără bună ştiinţă, dar nu ale basarabenilor în special. De aici derivă un alt obiectiv al nostru şi anume integrarea studenţilor români basarabeni în societatea din statul român. Atât timp cât ne vom considera deosebiţi, vom fi trataţi ca atare. Este o axiomă enunţată cu mult timp în urmă, dar şi verificată de atâtea ori pe propria piele. Este vorba aici mai curând de o uitare de sine a fiecăruia dintre noi. Suntem parcă prea prinşi în cotidian pentru a ne dumiri. Aici ar interveni liga, ca organism viu, bazat pe oameni reuniţi în jurul unei idei. Aşadar, al patrulea obiectiv – menţinerea şi promovarea ideii principale care ne-a făcut să ne asociem – cea de apartenenţă la un spaţiu cultural şi identitar comun, cel românesc. Desigur, nu ştiu cât de corect ar fi să milităm vehement pentru o anumită idee sau să o impunem celorlalţi. În fond, nimeni nu e în drept să facă acest lucru. Totuşi, având în vedere că o asociaţie este compusă din oameni care se conduc după aceleaşi principii generale, are un statut care este respectat şi văzut ca un soi de constituţie internă dacă vreţi, rolul asociaţiilor este unul evident mai important decât cel al unui individ singular. Aş putea să mă opresc şi asupra altor obiective, dar mă tem că nu mi-ar ajunge spaţiu, cu atât mai mult explicitarea acestora.

– Credeţi că activităţile Ligii pot conduce la consolidarea relaţiilor dintre Republica Moldova şi România?
Activităţile ligii vor conduce la construirea unor persoane conştiente şi competente. Deci da, activităţile noastre vor conduce la consolidarea relaţiilor dintre RM şi statul român, în primul rând la nivel de cetăţeni şi abia apoi la nivel instituţional. Cred în schimbarea în bine de jos în sus, şi nu invers, cum s-a dovedit că nu prea merge în cazul nostru, al românilor.

– Care sunt principalele organizaţii ale studenţilor basarabeni din România şi cum apreciaţi colaborarea dintre acestea?
Nu sunt adeptul exprimărilor de tipul „principalele organizaţii”, or în acest caz ar trebui să existe şi unele „secundare”. Consider că în momentul de faţă nimeni nu este şi nici nu poate fi în măsură să le catalogheze, căci liniile de demarcare sunt foarte abstracte şi sensibile. Există însă asociaţii care au activitate şi asociaţii care nu au activitate. În momentul de faţă, dialogul dintre asociaţiile cu activitate constantă, atât a ONG-ului propriu-zis, cât şi a fiecăruia dintre membrii săi luaţi în parte, este unul foarte onest şi bazat pe solidaritate. Primul pas spre o colaborare mai bună dintre noi ar fi încetarea atacurilor reciproce, fază pe care noi, tind să cred că o depăşim. Cei care sunt preocupaţi cu activităţi punctuale, dar şi de planificarea celor următoare, de perspectivă, nu au timp să se gândească dacă este sau nu este bine să colaboreze cu ceilalţi. Lucrurile se întâmplă pur şi simplu.

– În opinia Dvs., care sunt motivele pentru care nu există “o voce unică” la nivelul tuturor acestor organizaţii?
Nu aş risca să afirm că nu există o voce unică în ceea ce priveşte asociaţiile românilor basarabeni. În primul rând cred că ar trebui să definim ce înseamnă această „voce unică”. Dacă aveţi în vedere că nu există o singură persoană care să vorbească în numele tuturor asociaţiilor, probabil cunoaşteţi că de-a lungul acestor ani au tot apărut periodic personaje care au vorbit „din numele studenţilor basarabeni din România”, lucru care-mi pare de-un ridicol aproape amuzant, dacă n-ar fi îngrijorător. După cum am spus şi mai sus, nici un student nu poate fi îndreptăţit să vorbească din numele tuturor studenţilor dintr-un stat. Acesta poate însă vorbi în numele unei asociaţii pe care o reprezintă ca preşedinte sau ca împuternicit legal, dar în nici un caz în numele unor oameni care nu au subscris statutului acelei asociaţii, federaţii sau ce o fi ea. De cele mai multe ori aceste delimitări nu sunt prea luate în seamă de către mass-media, care tind să generalizeze. Este însă necesar ca lucrurile să fie stabilite din timp – cine şi ce afirmă, cine sunt de fapt acei care se pronunţă şi ce vor ei de fapt, pentru a nu ne pomeni cu articole în care în prima zi vedem că „studenţii basarabeni din România” declară una, iar în ziua ur-mătoare, aceeaşi „studenţi basarabeni” declară cu totul altceva. Am văzut asemenea cazuri şi trebuie să vă spun că o asemenea abordare din par-tea presei nu poate fi decât dăunătoare bunei înţelegeri dintre studenţi, în general.
Revenind la întrebare şi la acea „voce unică” de care vorbeaţi Dvs., trebuie să vă spun că din câte am avut ocazia să observ de aproape 3 ani de când sunt în România, această voce unică există, cel puţin în afara campaniilor electorale, atunci când ne trezim cu preşedinţi impostori, cu declaraţii contradictorii şi cu înscenări spectaculoase, de ţi-e mai mare dragul să urmăreşti tot acest veritabil circ. Desigur, dacă eşti direct implicat în toată povestea, s-ar putea ca în loc de fascinaţia spectacolului, să resimţi o profundă dezamăgire care trece, în primul rând, cu ajutorul timpului şi al activităţilor.

– Care ar fi principalele probleme cu care se confruntă studenţii basarabeni aflaţi la studii în România?
Nu ştiu dacă este foarte potrivit să vorbim despre problemele studenţilor basarabeni în România ca despre ceva cu totul şi cu totul deosebit. Există cu siguranţă un anumit specific al relaţiei dintre românii de la est şi vest de Prut, dar cred că până acum s-a insistat prea mult asupra problemelor studenţilor de aici, fără a se încerca să se identifice soluţiile. Mă voi referi în continuare la acele probleme specifice. În primul rând, ceea ce ne doare pe toţi este recunoaşterea cetăţeniei române. Mă bucură faptul că în sfârşit s-a auzit o voce bine articulată în parlamentul ţării care să se pronunţe răspicat asupra sintagmei cu care ar trebui să se opereze în continuare, iar de aici şi o întreagă serii de înlesniri, şi anume că este nevoie de o recunoaştere a cetăţeniei române la care noi, românii basarabeni nu am renunţat niciodată şi pentru care „redobândirea” acesteia sună cel puţin ciudat. În al doilea rând, există anumite lacune în meto-dologia de admitere care afectează întregul parcurs academic al studenţilor de aici. Mă refer la lipsa posibilităţii de a accesa bursele de merit, menţinerea studenţilor din anumite facultăţi până la terminarea ciclului licenţial indiferent de nivelul activităţii lor, târându-i practic prin cei 3, 4 sau 5 ani de studiu, izolarea studen-ţilor basarabeni în cămine separate sau cu alte naţiuni, aplicându-se asupra acestora eticheta de „străini”, menţi-nerea birourilor de relaţii externe cu „străinii” ca prima încăpere pe care o vede-n ochi studentul nou-venit şi altele asemenea. În situaţia noastră se află şi ceilalţi etnici români din afara graniţei. S-a acuzat bursa minusculă şi unică pe care o primim. Într-adevăr, dacă ar fi să luăm ca reper cheltuielile minime pe care le are un student obiş-nuit pentru a mânca, a circula, iar unii dintre aceştia şi pentru a se caza, atunci bursa de 65 de Euro este chiar simbolică. Eu însă nu am înteles nici până acum care este de fapt rolul acestei burse, care este prea mică pentru a putea supravieţui, dar suficient de mare pentru a putea spune că primim totuşi ceva. Rămâne o enigmă asta.

– Care este şansa unui basarabean, absolvent de studii superioare în România, de a se integra profesional în societatea moldovenească actuală şi care ar fi posibilităţile de dezvoltare a unei cariere în România?
Trebuie să pornim de la faptul că în România este aproape imposibil să rămâi şomer dacă vrei într-adevăr să lucrezi, dacă ai cetăţenia română. Şi iată-ne reveniţi de unde am pornit. În altă ordine de idei, ar fi o grosolănie să compari economiile celor două state româneşti, adică a unui stat UE şi a celuilalt care este întreţinut de banii câştigaţi de cei plecaţi la muncă în afară. Evident, şansele de a ajunge angajat cu salariu bun sunt mai mari în România decât în RM, dar nu cred că remunerarea pecuniară ar trebui să constituie singurul argument în acest context. Mai există şi simţul responsabilităţii, dorul de casă, de prieteni, de familie. În ceea ce priveşte integrarea profesională, sunt sigur că dacă ar exista locuri de muncă, nu ar exista probleme în a utiliza competenţele dobândite în perioada de studenţie din România, în societatea din RM, indi-ferent de domeniul la care ne-am referi.

– În această vară finalizaţi studiile la Facultatea de Sociologie din Bucureşti. Veţi continua studiile în ţară sau vă veţi întoarce în Republica Moldova?
Este prematur să mă pronunţ în acest moment. Mai este ceva timp până în august. Ceea ce pot să vă spun însă, este că pentru mine contează mai puţin locaţia geografică atâta timp cât sunt înconjurat de românii mei.

 Dacii Liberi

10 thoughts on “(Interviu pentru Dacii Liberi) Un viitor lider de generaţie al Republicii Moldova

  1. frumos!!! Ma bucur pentru noi, generatia pe care o reprezinti, suntem la rascruce si avem nevoie de indrumari!!! Bafta in continuare! te voi urmari

  2. Un viitor lider de generatie….mai, ce ti-a gadilit amorul proriu…, dar de ce nu unul la momentul de fata?

  3. Nu vreau sa par rautacioasa, oricum ai libertatea de a posta sau nu mesajul pe blogul tau, dar mi se pare ca Liga Studentilor Basarabeni din Bucuresti este pur si simplu o alta organizatie…. atata tot. E foarte urat faptul ca cineva isi creeaza ligi si fel de fel de miniorganizatii pentru a-si satisface nevoia de vedetism si de afirmare proprie. Si numele e ridicol … Liga, da s-a nascut un al doilea Wilson…
    Iarasi obiective generale si mult prea marete pentru ce puteti voi face…Nu am nici o problema cu tine personal, pur si simplu sunt indignata de faptul ca apar peste noapte fel de fel de organizatii si clameaza ca ne reprezinta, dar adevarul este cu totul altul.Tu cred ca stii mai bine la ce ma refer. Iarasi lideri si lideri… Oare tu si liga ta nu faceti parte din acelasi circ?

  4. In primul rand, imi cer scuze de la voi, cei care ati comentat, pentru ca nu am aprobat mai devreme si, respectiv, nici nu v-am raspuns.
    Cosanzeana, imi simt urechile crescand :).
    Svetlana M., intr-adevar, s-a simtit ;). Trebuie sa intreb redactorii ce au avut in vedere.
    Nina, Sa le luam pe rand. LSBB este o alta asociatie, da. Cine a zis ca nu este? Este intr-adevar foarte urat sa creezi asociatii pentru satisfacerea amorului propriu si doar atat. Dar ce legatura are asta cu LSBB? Ar fi frumos din partea ta sa termini gandul, cu un argument eventual. Numele..cine a zis ca doar Wilson are dreptul de a face parte dintr-un grup de persoane asociate pentru un tel comun, adica dintr-o liga? Ceea ce am descris eu ca fiind obiectivele noastre nu sunt deloc generalitati sau lucruri imposibile. Atat membrii asociatiei, cat si cei din jurul nostru contribuie permanent la indeplinirea obiectivelor. Masura in care acestea vor fi indeplinite, insa, ne duce la o alta discutie, pe care vom putea sa o purtam numai dupa desfiintarea asociatiei. In legatura cu oamenii care creeaza asociatii, nu vad care ar fi problema. Nu vrem cu totii o dezvoltare si o asociere continua a indivizilor? Oare nu vrem o societate activa si motivata in a-si indeplini obiectivele proprii, dar si ale altora? Desigur, daca liga ar avea pretentia de a-i reprezenta pe cei care nu-i sunt membri, ti-as da dreptate sa fii indignata. Nu este liga mea. Eu ii sunt doar presedintele ales. Sper sa mai revii.
    Rita, cred ca am mai putea sa traducem numele in cateva limbi. Sa se semneze oamenii prin bara (/)? 🙂

  5. Am revenit si eu de departe…Vad ca se intampla lucruri frumoase aici 🙂
    Bravo pentru cele spuse in interviu, Tudore! Mai multi ca tine printre basarabeni ar schimba lucrurile mult mai repede, in bine!

  6. bravo frate,avem nevoie de asa oameni…as dori sa stiu insa daca si basarabenii din strainatate care au invatat in Romania ,se pot implica cumva…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *