Viitorul ne paşte

Pe parcursul a două luni, afirmaţia din titlu mi-a tot răsunat în minte, motivându-mă şi împingându-mă tot înainte, tot înainte… ne era mai rău. Prin urmare, de azi ne va fi şi mai bine. S-a sfârşit campania, deci ne putem apuca de treburi mai utile nouă şi fiecăruia dintre noi în parte. Şi rezultatul este unul bun: suficient încât să rămână Dorin Chirtoacă primar, dar şi la limită, astfel încât liderii noştri politici să-şi dea seama cum stau, de fapt. Până la urmă, sunt doar circa 4 mii de voturi diferenţă între cei doi candidaţi, ceea ce înseamnă că dacă ar fi tras mai tare şi dacă un număr puţin mai mare de moldoveni s-ar fi lăsat impresionaţi de promisiunile comunistului, astăzi ne-am fi înjurat în cor propriul stat, compus din nişte cetăţeni („înjurabili” şi ei).

Mai sunt şi europenii. Credeţi că dincolo de satisfacţia lor prilejuită de victoria unui anti-comunist, nu-şi pun şi ei întrebări legat de mentalitatea unor indivizi de pe la Botanica, pe care tot ei vor trebui să lucreze cot la cot cu noi pentru a o adapta la realitate? Eu mă îndoiesc de treaba asta şi chiar mă îngrijorează situaţia.

Odată cu victoria AIE, comuniştii nu dispar. Dar mai presus de toate, nu dispare mentalitatea şi paranoia colectivă a adepţilor euro-sceptici ai velicoruşilor. Ei sunt categoria socială care trebuie să ne preocupe în mod special, precum ar trebui să ne preocupe integrarea lor într-o lume mai bună, de care lor le e frică pentru că nu o cunosc.

Eu am obosit. Aţi obosit şi voi. Astăzi e prima zi în care ne bucurăm, după o noapte de speranţe. Încrederea, viziunea şi aşteptările noastre privind iminenţa unui viitor mai bun au fost îndreptăţite. Am purtat dezbateri pe Facebook, pe mess, pe bloguri, pe forumuri. Ne-am propus să identificăm adevărata soluţie şi am făcut-o.

Şi sunt încântat. Am reuşit să ne organizăm într-un timp relativ scurt şi am mers la Chişinău pentru a vota. Şi mă mai bucur că, de data asta, am reuşit să ieşim din cercul strâns al asociaţiilor de cetăţeni moldoveni din România. Inclusiv din acest motiv, acţiunea noastră a fost una civică. Nici acum nu ştiu cum au votat cei care au mers, dar le mulţumesc pe această cale pentru că şi-au sacrificat timpul şi două nopţi de somn pentru a se deplasa de acasă acasă, pentru a pune mâna pe ştampilă. Dar, mai presus de asta, le sunt recunoscător pentru că au devenit modele pentru o mulţime de concetăţeni de ai noştri, inclusiv a celor din afară care şi-au pus speranţe şi mai mari în acest nou test de clarviziune a moldovenilor. Dincolo de faptul că am contribuit cu votul nostru la rezultatul final, am reuşit să ne transmitem mesajul de participare la vot, îndeosebi a tinerilor. Se pare că ne-a reuşit. La limită, dar ne-a reuşit. Iar pentru asta, aş mai face câteva mii de km, alături de bucureşteni, suceveni, ieşeni, craioveni, târgovişteni, sibieni, braşoveni, ploieşteni, constănţeni, gălăţeni, piteşteni, clujeni, băcăuani şi de toţi ceilalţi colegi ai noştri care ştiu pe ce lume trăiesc.

One comment to Viitorul ne paşte

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>