Alecsandri, dedicaţie specială pentru Puşkin: „Tu n-ai fost cal arab, ci porc!”
Monumentul lui Puşkin din grădina publică Ştefan cel Mare mi-a stat în cale multă vreme. Mereu am considerat că acest parc, aşa cum este el naţional, e firesc să găzduiască monumente ale personalităţilor culturale naţionale, adică româneşti. Şi chiar dacă ar fi găzduite alte monumente decât cele ale românilor, cel puţin m-aş fi aşteptat ca acestora să li se rezerve cele mai importante locuri. Dar nu – chiar lângă fântâna centrală, în mijlocul unei mici grădini cu flori, stă cocoţat bustul inscripţionat ruseşte al poetului rus, unic, irepetabil şi în mod obligatoriu admirat de toţi trecătorii (mă refeream la bust, nu la cel reprezentat). M-aş fi aşteptat mai curând, dacă tot suntem un stat cu popor majoritar latin, european, cu vechi legături în Europa de vest, să avem şi noi un Vergiliu, un Homer, un Shakespeare, un Racine, un Byron şi mulţi alţii, ridicaţi pe socluri în parcul nostru central. Dar nu – Puşkin e special pentru că e rus, e apropiat de noi, ne-a vizitat ţara şi „ne-a cântat meleagurile”. Acest fel de replici auzeam când mă exprimam împotriva situării monumentului chiar în acel loc.
Ei bine, dacă tot veni vorba de Puşkin şi Basarabia, vă voi prezenta câteva citate din marele „prieten al românilor moldoveni”, cel care „ne-a onorat pământul prin faptul că l-a călcat în picioare”. Menţionez că am utilizat ca sursă cartea istoriului Ion Iachim – Istoria expansionistă a Rusiei, editura Opera Magna.
Sunt bine-cunoscute aventurile şi viaţa uşoară cărora se dedase rusul în compania unei tabere de ţigani nomazi de care a dat acesta în zona satului Dolna, unde, apropo, i se oferise conacul boierului moldovean Ralli, la 1821. Anume această perioadă l-a determinat să scrie poemul Ţiganii prin intermediul căruia s-a avut grijă ca în toată uniunea să se propage mesajul greşit conform căruia moldovenii sunt de fapt nişte ţigani nomazi. Cine să fie de vină, altul decât însuşi poetul, că firea sa nu i-a permis să vadă altceva în Basarabia decât ţigani cu modul lor de viaţă specific?
Aşadar, Puşkin scria într-o epistolă către Baratânski:
Sia pusnnaia strana
Sveaşcena dlea duşi poăta:
Ona Derjavinâm vospeta
I slavoi russkoiu polna.
Adică, această ţară pustie e sfântă pentru sufletul de poet pentru că a fost cântată de Derjavin şi-i aureolată de slava rusească.
După cum se poate observa, nu specificul culturii locale l-a fascinat pe Puşkin, ci tot amprenta pe care şi-a imaginat el că a lăsat-o imperiul ţarist asupra noastră.
Şovinismul velicorus al poetului s-a manifestat deplin şi prin următoarele versuri:
Sredi neistovâh ţâganoc
Ia cac Orfei sredi vachanoc,
V crugu cochetoc moldovanoc
Pojalui bog mejdu bolvanoc.
Zato mej grustnâh moldovan –
Ne dani v ovraghe livinom,
Vernee lev mej obezian –
Ia cac arabschii „Arzaman”
V smirennom tabune oslinom.
Pe scurt, Puşkin se vede pe sine, între moldovencele cochete, aidoma unui zeu printre imbecile, iar printre moldovenii trişti el e aidoma unui leu printre maimuţe, ori aidoma unui armăsar arab într-o herghelie smerită de măgari. „O krasa moldavskih dur”, se exprima într-o altă operă rusul. Nimic nou…
Peste un anumit timp, versurile de mai sus au ajuns şi la regele poeziei româneşti, Vasile Alecsandri, care i-a răspuns pe măsură, după cum urmează:
Fiind mai negru ca ţiganii,
Ce-ai tot cerşit la noi cu anii?
Tu, cel primit cu dor de sus,
Nici bogdaproste nu ne-ai spus.
Cu dar de pâine şi de sare,
Cu vin din valea noastră mare
Te-am ospătat, dar tu în zori,
Râzând, te-ai scârnăvit în flori.
Apoi prin codri de milenii
Ai tot umblat, râzând alene,
Ei, vezi, atunci pun mâna-n foc:
Tu n-ai fost cal arab, ci porc!
Consider că orice comentariu este de prisos…
de cate ori m-am gandit si eu la asta…
stii ca se practica acum, ce zici de un grup pe facebook:))?
hai! eu, tu si dan admini 😉
si poate ni se mai alatura cineva la coordonare :D.
Frumoasa poezie a lui V. Alecsandri
🙂
Felicitatri! un subiect dur tratat dur si foarte bine articulat!
sa speram ca e doar primul pas dintr-un demers de amploare 🙂
facem, dregem ;)!
o sa porniti un razboi intercultural, pentru ca lumea e prea limitata, si chiar daca le dai mura in gura, mereu va ramane ambitia ca geniilor i se iarta tot 🙂
Da sunt de acord ca ar trebui sa informam lumea despre cei care ne-au defaimat, poate se trezesc si ei putin 🙂
unii sunt limitati pentru ca au fost limitati.
nu prea avem alta solutie decat sa aducem noi la suprafata niste adevaruri. daca va fi nevoie sa le demonstram, o vom face. dar nu putem sa stim niste lucruri si sa tacem. stii doar, asa functionam noi :).
Nu știu prea multe detalii, dar cred că un bust al poetului Alecsandri în locul bustului lui Pușkin din acel parc ar fi bine nimerit, după cum mi-am dat seama din articolul tău. Ca și cum istoria s-ar răzbuna. E doar o idee. Oricum, mi-a plăcut articolul.
Iti multumesc pentru interventie, Dragos.
In parc exista deja o alee a clasicilor care cuprinde multe dintre busturile marilor personalitati ale culturii romanesti, inslusiv Eminescu si Alecsandri. Puskin insa sta semet singurel si cel mai sus, de parca prin asta i s-ar insemna importanta inchipuita.
Stii, razbunarea asta eu o simt cumva altfel, mai degraba ca o revenire. Cred ca ma intelegi :).
Ce-ar fi sa-l mutam pe Puskin intr-un colt al parcului, daca tot s-a comportat ca un imbecil! Facem niste demersuri pe la primaria mun. Chisinau! 😀
Gasim cu cine sa-l inlocuim! Sunt multi mult mai demni de lauda …
Cum spunea Alina, vom provoca niste reactii exagerate si violente ale pensionarilor, comunitatii minoritare rusesti, mai trece si climenko pe acolo si avem toata echipa. Nu cred ca primarul ar fi incantat de idee. Dar cine stie…poate are chef de o noua runda cu oaspetii nostri fortosi?
Tudor salut, mi-a placut articolul asta, mi-a placut reactia lui Alecsandri, numai bine si mai scrie 🙂
Salut Anatolie. Nu ne-am mai auzit de ceva vreme. Sper ca esti ok.
Articolul meu se bazeaza mai mult pe materialele regasite in cartea dlui Iachim. De scris mai scriu, eu, nu ma opresc :D.
Un grup pe face numaidecat si o petitie de scos odata porcu din centrul Chisinau !
:).
Nu pot suporta monumentul lui Pushkin in centrul Chisinaului, in centrul orasului ce-l blestema: ,,Blestemat oras Chisinau,/ Am obosit sa-ti zic de rau/ Candva pe-acoperisul tau/ Peste-ale tale case slute/ Va bubui un tunet greu“.
– Nu tolerez asa ceva.
Eu ma alatur, Tudor !
Generatia tanara nu prea poate pupa talpa care i-a calcat orasul-simbol in picioare…
Multam pentru sustinere.
se facusera parca si demersuri ca str. Puskin sa fie numita Grigore Vieru. S-a schimbat ceva? Asa se va intampla si cu bustul, nu va disparea de acolo prea devreme!
E caracteristic poporului nostru sa punem oaspetii in capul mesei.Deaceia tot noi ar trebui sa le aratam locul(la treuca),fiindca au cam uitat ca sunt doar oaspeti!!!
Pingback: Alecsandri, dedicaţie specială pentru Puşkin: „Tu n-ai fost cal arab, ci porc!” - Literatura
Tudor, imi pare rau ca nu puteti intelege niste strofe. neistovii = buinii, bezuderjnii, adică persoana cuprinsa de pasiunea neinfrintata. De unde ati gasit imbicili, numai d-voastra stiti. Fiți amabil, sa faceți macar traducerea adevarata, dar nu falsă.