Asteptari uriase, actiuni iresponsabile

Duminică, românii de pretutindeni, inclusiv noi, am urmărit cu speranță învestirea în funcție a primului președinte liberal din istoria României, Klaus Iohannis. Evenimentul, mai mult simbolic decât hotărâtor în vreun sens, ne-a provocat emoții similare celor din noaptea lui 16 noiembrie, când așteptam rezultatele prezidențialelor. Având în vedere rezultatul de la secțiile din Republica Moldova (78% pentru Iohannis), mi s-au părut firești manifestările moldovenilor, indiferent de calitatea lor de dubli cetățeni, care au emanat satisfacție și optimism pe tot parcursul ceremoniei.

Atitudinea pozitivă a acestora, în deplină consonanță cu cea a conaționalilor din România și din diaspora, precum a fost și votul, în premieră, a fost catalizată de o realitate mai puțin fericită din stânga Prutului. Mă refer, bineînțeles, la înșelarea progresivă, dar nedefinitivă, a așteptărilor votanților proeuropeni de către PLDM, PL și PD. După 5 ani de guvernare plini de contraste, după 2 luni de campanie electorală istovitoare pentru toată lumea și un car de promisiuni proeuropene, dar mai ales după 20 de zile de ”negocieri” ascunse, moldovenii au putut să-și reorienteze atenția către un eveniment pozitiv și dătător de speranțe. Fie și pentru o singură zi și fie doar din punct de vedere politico-civic, moldovenii s-au putut simți parte a unei națiuni puternice, având în frunte un președinte puternic, ales cu un număr record de voturi după Revoluția care împlinește zilele astea 25 de ani. Ei s-au simțit români.

Acest președinte, care a fost privit de la bun început cu speranță, pentru că reprezintă un model revoluționar de politician român, n-a dezamăgit până acum. Și avem motive să credem, inclusiv noi, moldovenii, că nu o va face nici de acum încolo. Primul motiv pentru care cred asta ține de primul discurs prezidențial în fața Parlamentului. Președintele a făcut apel către toate elitele României de a se angaja în formule din ce în ce mai concrete de acțiune prin care sprijinul față de integrarea europeană a republicii noastre să se manifeste activ și eficient.

Premisa de la care a pornit Iohannis a fost victoria celor 3 partide proeuropene, în pofida comuniștilor și socialiștilor proruși. Acesta, la fel ca noi toți, crede și speră că acestea vor semna un acord de guvernare până pe 29 decembrie, data primei ședințe a Parlamentului de după alegeri. De altfel, președinele și-a mai exprimat aceeași speranță odată cu anunțarea primei sale vizite oficiale în afara granițelor, la Chișinău, pe 22 și 23 ianuarie. Totuși, președintele n-a votat în Republica Moldova, prin urmare nu simte frustrarea pe care o resimțim noi, votanții proeuropenilor. Probabil, dacă ar fi votat în stânga Prutului și dacă n-ar fi fost președintele unui stat european, ar fi avut aceeași atitudine critică în privința tergiversărilor, a lipsei de transparență și a jocurilor cinice de putere pe care le practică toate cele 3 partide și care, sperăm să ia sfârșit odată cu ultima ședință parlamentară din 2014.

Dar nu a votat aici și este președintele României. Prin urmare, gestul lui Klaus Iohannis demonstrează că acesta are o viziune rezonabilă asupra procesului de ”naștere” a noii-vechi alianțe proeuropene, singura posibilă, de altfel. Președintele le transmite celor 3 lideri, că doar guvernând împreună, aceștia vor primi sprijinul pentru a-și dezvolta statul. Ei trebuie să fie determinați să încheie de urgență (spun asta în data de 28 decembrie, când decizia nu mai suportă amânare) un acord de guvernare orientat către implementarea Acordului de Asociere și a celui de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, pe care să-l și respecte timp de 4 ani. Orice deviere de la acest scop primar (toleranța conceptului de ”uniune vamală”, cooptarea PCRM în barca guvernamentală sau alte asemenea idei docheate) sunt inacceptabile.

Mâna pe care România, alături de celelalte state europene și de SUA, încă o mai ține întinsă către noi, oferindu-ne tot sprijinul pentru a ne ridica din genunchi, nu trebuie să fie privită ca o asistență veșnică. Este timpul ca proeuropenii noștri să realizeze că o lume întreagă, dar mai presus de toate, propriul lor popor este cu ochii pe ei. O dezamăgire acum ar putea avea consecințe dramatice la primăvară, când prorușii deja au anunțat acțiuni publice întru promovarea uniunii sovietice/vamale, a ”marii victorii” și a gunoiului sovietic, drept campanie premergătoare localelor. Așteptările sunt uriașe, deci să nu fim iresponsabili.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *