rosca tagged posts

Astăzi au avut loc mult-propagatele proteste antiguvernamentale ale comitetului organizat ad-hoc/neîntârziat/surprinzător și de urgență de ceghevarul și ultimul patriotromânmarist rămas în viață, Iura Ivanovici Roșca. E drept că și de data aceasta, românmaristul s-a dovedit a fi mai degrabă ceghevarist, asemenea prințului răsfățat Oleg și mai puțin răsfățatului Mark, mai puțin românmăriști, dar la fel de patrioți ai ”nașăi strannî” precum e și primul.

Am făcut și efortul de a înțelege rațiunea de a ”se exista” în PMAN a tuturor acelor oameni, mulți dintre ei veniți din republică. Nu pun la îndoială faptul că unii chiar știau ce caută acolo și pur și simplu nu mai suportau viața grea pe care o au în general majoritatea moldovenilor de când suntem pe lume. Doar că aceștia nu s-au auzit. Cei care s-au auzit, însă, au făcut un exercițiu de incoerență de invidiat, arătând că mania bilingvismului amnezic

A fi elev in RM nu este nici pe departe un dar sau o plimbare pe marginea unui lac plin de nuferi infloriti. Orice s-ar zice despre respectiva perioada si oricat de bine ne-am fi simtit noi in pielea noastra de elevi, tot nu putem vorbi despre o copilarie “ca la carte”. Desigur, totul este subiectiv, trebuie sa definim acest “ca la carte”, desigur, ne-am simtit deseori fericiti, dar in acelasi timp, judecand obiectiv, noi nu am avut acces la alt “adevar” decat cel pe care il vedeam in jurul nostru. Suna ciudat, intr-adevar, ca dupa ’90 situatia nu s-a shimbat prea mult pentru majoritatea dintre membrii generatiei mele, astfel ca dupa caderea ne-regretatului URSS eu, dar si marea majoritate a colegilor pe care ii cunosteam, nu vazuseram alte state decat Ucraina si Romania...

AICI aveti motivul articolului care urmeaza.

Avem in fata un exemplu antologic de umor politic si ”ras de batjocura”. Dacă pana acum nu stiati ce e aia, aflati acum de la ”liderul moldovenist”.

Acest ”presedinte” al cetatenilor RM, nerecunoscut de multi dintre acestia, se joaca de-a ”tara-n bunghi” si pot sa afirm cu tarie ca ii iese de minune. Suntem, nu-i asa, incantati cu totii si nu mai putem de veselie!

Se stie ca talentul romanului de a face haz de necaz este de neintrecut, iar judecand dupa iesirile lui Voronin, nu putem decat sa ne bucuram, or acesta pare sa fie un adevarat roman (ce-i drept, un pic mancurtizat)!

Suntem cu toții martorii unor evenimente pe cât de tragice, pe atât de inexplicabile pentru un stat care se vrea european și ai cărui conducători și-ar da și un rinichi pentru atât de mult-râvnita ”integrare”. Lucrurile stau însă altfel, or aici normalitatea este percepută în mod diferit decât în multe alte locuri. Au vrut unii să ne creeze un specific al nostru, să ne impună o falsă identitate, să ne dăruiască vise (nimic mai mult, însă) sau să ne întoarcă unul împotriva celuilalt – aparent le mai și reușește periodic. O mare parte dintre cei care astăzi se erijează în salvatori ai ”poporului moldovenesc” au avut o intensă activitate înainte de 1990, adică au fost dintotdeauna comuniști (Serafim Urechean, Dumitru Diacov) sau au crescut în cadrul unor organizații komsomoliste (Dumitru Braghiș). În același timp, ceilalți fii ai ”poporului” de teapa lui Klimenko sau Onișcenko se manifestă ca niște roboței puși la treabă de stăpânii lor străini, ei fiind ”trimiși în misiune specială”. Desigur, atât timp cât clounadele acestor indivizi nu afectează bunul mers al lucrurilor din Primărie și nu pun în pericol inițiativele primarului general și ale CMC, pot părea chiar amuzante. Problema apare însă când toți aceștia, inclusiv socialist-democratul Eduard Mușuc și echipa lui Iurie Roșca, atentează la valorile naționale, la normele elementare de purtare civilizată, optând în schimb pentru manipulări tipice unor cozi de topor care joacă un rol cel puțin dublu.

Pentru a ne crea o perspectivă corectă a ceea ce înseamnă religia, dar mai ales pentru a înțelege care este rolul acesteia în viața socială a indivizilor, trebuie să pornim de la definirea conceptelor. Conform dicționarului de sociologie Blackwell, religia se definește sociologic prin funcțiile pe care le îndeplinește în sistemele sociale. În general, religia este o construcție socială menită să furnizeze un mod comun, colectiv de raportare la aspectele necunoscute, incognoscibile ale vieții umane – la misterele nașterii și morții și la dilemele grave care apar în procesul de luare a deciziilor morale. În această funcție a ei, religia oferă nu doar răspunsuri la probleme și interogații umane perene, ci formează și baza coeziunii și solidarității sociale. (Wilson, Bryan, Religia în perspectivă sociologică, în Dicționarul de Sociologie Blackwell, p. 287).

Salut ideea, chiar dacă pe alocuri s-a cam exagerat.

Roșca mi-a provocat tristețe pentru că mi-am amintit de actul PPCD-ului, într-un timp în care basarabenii încă mai credeau într-o posibilă Unire.

Mimicile Voroninilor au fost foarte bine-făcute, denotând egoismul, răutatea, ipocrizia și mancurtizarea acestora.

Lui Mișîn îi stă foarte bine portul său popular kazah, aproape la fel de bine cum îi stă “kiokiei Jănea” cu “pirojoașele”.

Chirtoacă apără drepturile oamenilor la un brad nepolitizat.

Lupu zâmbește foarte ”politic”, așteptând fotoliul de sub voronin.

Smirnov rămâne pe ”latifunda” sa în mijlocul unei populații sărăcite.

Băsescu îi aruncă ocheade lui Voronin amintindu-i că Basarabia e românească și are loc în UE.

Nu i-am obs...