Dodonismele, aceşti paraziţi ai moldovenismului

După cum era de aşteptat, campania de conştientizare publică (raising awareness, să-i zicem) a cotidianului TIMPUL, „Vorbesc româneşte, sunt, deci, român!”, a provocat un val de reacţii în mai multe medii ale spaţiului public moldav. E drept că valul e la fel de pestriţ precum este şi societatea în care trăim, dar important este că acesta există. Şi e bine că e pestriţ, pentru că aşa e firesc să fie într-o societate democratică. Atitudinile, însă, care constituie până acum valul de reacţii, au arătat din nou cât de predispuşi suntem să o luăm pe „mai multe cărări”, omiţând esenţa campaniei.

Iar esenţa constă în promovarea unor realităţi general acceptate de comunitatea ştiinţifică: majoritatea cetăţenilor moldoveni sunt de etnie română şi vorbesc limba română. Sau invers, nici măcar nu contează. Important este că cei doi itemi din formularul de recensământ să fie completaţi cu acelaşi cuvânt-cheie: română, de cât mai mulţi respondenţi.

Puţin contează că austriecii vorbesc nemţeşte, canadienii franţuzeşte, iar americanii englezeşte. Sau că unii au mai eliminat o virgulă, alţii au mai schimbat ordinea cuvintelor din denumirea campaniei, iar ceilalţi pur şi simplu au evitat să se ralieze. Dar e bine şi aşa, cel puţin, atâta timp cât fiecare dintre noi îşi determină semenii să se informeze, să-şi stabilească repere corecte, să analizeze şi să se gândească bine ce vor răspunde când va veni vremea. E ca la vot, doar că la vot se aleg partide mai mult sau mai puţin asemănătoare între ele, iar la recensământ vom avea de ales între nişte moldovenisme şi nişte dodonisme. Sau, dacă vreţi, între nişte românisme şi dodonisme, că tot aia e. Pentru că, se ştie, identitatea moldovenească se subsumează celei româneşti.

După ce a demonstrat că nu poate fi tratat drept un individ serios, sau drept un generator de soluţii, Dodon s-a reprofilat într-un (re)generator de gunoi ideologic. Dar şi „reprofilare” e prea mult spus, pentru că nici n-a existat vreodată vreun profil de Dodon mai puţin penibil decât se conturează acum. Mai slab decât Voronin, predecesorul său recent şi mai lipsit de viziune decât Stalin, călăul propriului popor, Dodon s-a lipit de moldovenismul antiromânesc mai strâns decât s-a lipit de putere urmăritul internaţional Ianukovici. Conştient că nu va avea niciodată mai mult de oferit în calitatea lui de pretins politician, Dodon încearcă să stoarcă totul dintr-o ideologie expirată, pe care o parazitează fără spor.

Rămas cu nişte impresii obscure şi prost înţelese ale revoluţiei lui Che, posacul isteric se avântă către un nou ideal revoluţionar:
recensământul populaţiei Republicii Moldova. Ajuns din mare speranţă a modernizării partidului comuniştilor, un trist trâmbiţaş al sovietismului, Dodon speră să obţină privilegiul de a raporta „la centru” realizarea unui nou obiectiv măreţ: creşterea numărului de moldoveni inconştienţi, care încă nu au realizat că limba lor este româna, precum le este şi etnia. Prin noua lui campanie cu iz de formol „Moldova, moldoveni, moldovenesc”, Dodon va trage cât poate în vederea recensământului şi a parlamentarelor. Dar va eşua, pentru că 2014 nu este 2004, precum nu este nici 1924. Iar oricine va încerca să falsifice identitatea naţională română şi istoria cetăţenilor moldoveni va fi sancţionat dur şi scos în şuturi de pe scena politică a republicii.

Vezi articol și pe Timpul și Unimedia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *