În așteptarea prezidențialelor: regrupări ale politrucilor de pe Bâc

PDM începe să se dizolve, ceea ce este mai degrabă bine decât rău. Deși, diferențe mari pentru noi, ceilalți, nu vor urma. Așa cum n-au urmat niciodată la modul direct și brusc, drept rezultat al luptelor pentru putere de pe Bâc.

Ce avem astăzi:

6 deputați și totodată oameni altădată influenți în rețeaua plahotniucistă au părăsit PDM. S-ar putea să mai apară câțiva, deși tendința e ca rândurile renegaților politicii moldave să scadă, nu să crească. Aceștia-și continuă discursul jenant și puțin credibil, care i-au făcut cei mai urâți dintre politicienii moldoveni, aberând pe subiecte precum integrarea europeană care e pusă în pericol, identitatea partidului care se dizolvă, sau mesajele susținătorilor care îi motivează să se delimiteze de apropierea dintre PDM și PSRM etc.

Actuala conducere a PDM și unele dintre structurile de altădată au decis să consfințească alianța lor cu PSRM, urmându-și instinctul de supraviețuire caracteristic lui Diacov, proiectat acum pe ce a mai rămas din partid. Din păcate, aceste mișcări țin mai degrabă de reflexul de a se apleca sub un nou șef, decât de grija pentru concetățeni. Vorbim despre noul șef Dodon, care a câștigat o bătălie în fața lui Plahotniuc, după mai multe eșecuri jenante de-a lungul anilor. Și trebuie să recunoaștem: Dodon este un specimen cu stomac tare și ambiție remarcabilă, care a înghițit multe broaște până acum, așteptând să-i vină și lui rândul, fiind încurajat și susținut de tot felul de dubioși moscoviți.

Noi, cetățenii, nu câștigăm nimic din afacerea asta a lor, întrucât resursele statului vor fi împărțite între aceiași indivizi. Doar că verdele pentru mașinațiunile lor va fi dat acum de altcineva. Fluxurile sunt gestionate de ceva timp de Dodon, preluate de la Plahotniuc, la fel cum nu demult, Plahotniuc le preluase de la Filat. De fapt, istoria recentă, scurtă și tristă a statului RM este despre cum niște grupări de cleptomani primitivi luptă pentru preluarea fluxurilor financiare și resursele statului. Iar noi suntem martorii inflamărilor periodice ale acestor lupte, la fel ca și acum.

PSRM și PDM vor fi de acum, oficial, la guvernare. Deși, guvernul Dodon/Chicu deja conținea mai mulți indivizi fideli PDM-ului încă de la bun început, plasați în diverse funcții-cheie pentru a reașeza fluxurile instituționale în albia abuzului și corupției. Până și premierul Chicu era acum câteva în cohorta lui Plahotniuc la modul public și evident. Încă un motiv să ne ținem entuziasmul în frâu atunci când vedem că barca unui partid care a făcut atâta rău societății noastre se duce la fund.

Din păcate, însă, gruparea transpartizană o duce mai bine ca niciodată: sondajele îl arată pe Dodon învingător la prezidențiale, iar fracțiunea PSRM + gruparea de sub Filip (PDM) pot asigura 59 de mandate pentru funcționarea relaxată a guvernului Chicu, care, după cum a anunțat deja Diacov, va primi inserții de democrați, PDM, asumându-și, probabil, guvernarea.

Întorcându-ne la motivele pentru care cred că e mai degrabă bine decât rău faptul că PDM se scindează, trebuie să ne amintim de o idee dezbătută intens încă de acum 1 an, când analizam sondajele din precampania pentru parlamentarele din 24 februarie 2019. Pe atunci, eram cu toții focusați pe urgența îndepărtării lui Plahotniuc de la putere, deși, după cum s-a dovedit, omul intenționa deja să părăsească RM, anticipând rezultatele proaste ale alegerilor și resurgența PSRM. Totuși, era important și următorul pas, întrucât se știa că PSRM nu e cu nimic mai bun decât PDM, provenind și ei, la fel ca PDM, din mocirla PCRMistă. Mai mult decât atât, PSRM veneau garantați de Kremlin, spre deosebire de PDMul plahotniucului ”americanizat”. Prin urmare, soluția logică ar fi fost o alianță dintre ACUM și PDM.

Subiectul a fost pus la dospit de către liderii blocului, iar ceilalți au fost de acord că așa era cel mai bine, întrucât cei care parazitau fix atunci instituțiile erau în primul rând urmașii ”democrați” ai PCRM și abia apoi urmașii ”socialiști”. Chestiune de prioritizare, deci. Între timp, lucrurile au evoluat, ACUM reușind doar parțial (sau eșuând parțial, depinde de perspectivă) să elibereze instituțiile de molima corupției și a clientelismului. Blocul a jucat doar pentru o scurtă perioadă rolul ”pompierilor de serviciu”, convingându-i pe mulți că se pricep la guvernare. Aceiași lideri ai ACUM vorbeau atunci despre ”timpul care ne va arăta încotro va evolua PDM”. Și iată că PDM a evoluat în direcția cea mai ușor de anticipat: aceeași direcție în care focusul se pune pe lipirea de putere, rezistând cu brio la ”reformarea internă” care oricum n-avea de unde să se întâmple.

Dar, ghinion! Niciunul dintre ștabii democrați nu a fost vreodată mai breaz. Prin urmare, din punct de vedere politic, nici gruparea lui Filip/Diacov, nici gruparea lui Plahotniuc/Candu nu este suficient de ”reformată” pentru o alianță propriu-zisă cu PAS, PPDA, PUN (?) sau blocul Unirea (?), în eventualitatea unei alianțe largi a unei opoziții puternice și solidare. Deși, cei 6 au reluat acum ideea lor jenantă de asociere cu opoziția prooccidentală, de dragul unui ”viitor european” al RM. Idee care n-a rămas, de data asta fără ecou, întrucât liderul PPDA Năstase i-a și invitat pe toți democrații supărați în PPDA. Se referea la cei din raioane, ce-i drept. O invitație firească, trebuie să spunem, întrucât mulți dintre activiștii democrați de la nivel local nu se află nicidecum la prima lor experiență politică, PDM fiind doar cea mai recentă dintre multiplele lor ”identități definitive”. Ne putem aștepta, așadar, la niște migrații de personal în viitorul apropiat. Însă mai degrabă spre PSRM, decât spre PPDA, întrucât supărările între liderii de filiale să fie totuși prea mari după atâția ani de hârșâială politică între ”eliberatori” și ”asupritori”.

Așadar, recentele evenimente ne lasă în albia intrigilor anacronice și egoiste, lipsite de vreun folos pentru cele cca 2 milioane (?), încă, de locuitori ai teritoriului numit RM; servindu-le doar (ne)președintelui Dodon și a oamenilor din anturajul său în eventualitatea bătăliei pentru un nou mandat de președinte.

Sursă imagine: ÎnProfunzime.md

+muzică Limp Bizkit – The Truth

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *