Interviu pentru Asachi Press

spiritul-revolutiei-franceze

 – Care sunt activitățile tale în prezent?

 – Sunt student bursier la facultatea de Sociologie din cadrul Universității București în ultimul an de studiu, ceea ce înseamnă că îmi voi susține cât de curând lucrarea de licență. Este un eveniment important pentru mine și sper să mă prezint la un nivel cuvenit.

Pe lângă facultate am încercat, pe parcursul acestor ani, să mă implic în cât mai multe activități de ordin civic și cultural. Sunt conștient că încă sunt la faza în care am ce învăța din orice eveniment și acțiune. Unele dintre acestea au avut loc din inițiativa mea, altele prin contribuția mea directă, iar în altele am participat ca voluntar. Cert este că nu există proiect din care să nu fi rămas cu ceva care a contribuit la construcția mea ca entitate. Recent am revenit de la Brussels unde am participat, împreună cu unii dintre prietenii mei, la o campanie de sensibilizare a opiniei europarlamentarilor în legătură cu libertatea de expresie și accesul la informație în Republica Moldova. Reacțiile au fost pozitive și se pare că inițiativa deputatului român Maria Petre va da roade. În momentul de față sunt președinte al Ligii Studenților Basarabeni din București, structură care își propune să contribuie la integrarea tinerilor români basarabeni în societatea din România în primul rând prin dezvoltarea propriilor abilități, dar și printr-o participare cât mai activă la viața socială. Este un drum lung, acesta, dar noi credem că merită parcurs, în primul rând de dragul celor care s-au pomenit de două secole undeva în afara spațiului lor cultural firesc și de o jumătate de secol în afara Europei instituționale.

 – Ce valori a dezvoltat liceul în formarea ta ca entitate?

 – Sunt elev al Liceului român-francez ”Gheorghe Asachi” din clasa III, ceea ce înseamnă că alături de familie, această instituție m-a marcat cel mai mult. Aruncând o privire înapoi, realizez că nu aș fi fost ceea ce sunt acum fără să fi avut acces la instruirea, educația și nu în ultimul rând, la spiritul acestui liceu. Aici am crescut, am avut parte de eșecuri, reușite, bucurii, necazuri. Aici m-am dumirit ce drum vreau să urmez în viață, am înțeles că respectul față de limba și cultura proprie înseamnă în primul rând respectul față de tine însuți și față de ceea ce însemni pentru alții. Încrederea, verticalitatea, respectul față de cunoaștere, simțul realității și o poziționare corectă în raport cu ceilalți – toate acestea sunt valori care mi-au fost cultivate aici de la bun început. Chiar dacă se vorbește din ce în ce mai mult despre o inversare și o depreciere a valorilor umane firești, pentru mine acestea au fost și vor fi coloana principală a propriei persoane, iar pentru asta trebuie să-i fiu recunoscător inclusiv liceului cu tot ce a însemnat acesta.

 – Care sunt cele mai frumoase amintiri din anii de școală?

Orice aș face, când spun sau aud ”școală” îmi vin în minte inevitabil amintiri legate de profesorii care mi-au predat. Îmi amintesc cu drag de orele de matematică pe care le aveam cu veșnicul bine-dispus domn Anatol Rusu, de cele de fizică cu exigenta doamnă Tamara Rusu, apoi cu Anisia Ciobanu, mereu blândă și răbdatoare, de chimie, lecția care mă prindea mereu nepregătit și mă simțeam vinovat față de doamna Ecaterina Șoitu care ne privea mereu cu aceeași înfățișare blândă și înțelegătoare, dar atât de mustrătoare în același timp, de biologie, unde ne așteptau planșele cu scheme și imagini și unde doamna Maria Rotaru ne bombarda cu teste pe care le făceam fără nici un fel de entuziasm, dar care ieșeau bine până la urmă. Totuși, științele cele mai îndrăgite de mine au fost cele umaniste. Poate că de aici vine și atașamentul meu față de minunații dascăli Tamara Bălan, Maria Guzun, Lucia Chircă, Vera Banaru, Larisa Vasilachi, Viorelia Ciobanu, Dina Blajin sau Elena Gurițanu.

Diriginte mi-au fost Aliona Rusu, apoi Mariana Ciobanu, ambele persoane admirabile, dar cu trăsături foarte diferite. Probabil că anume din asemenea cazuri am învățat că fiecare persoana este specială în felul său și că nu există reguli în ceea ce privește modul de a fi. Simțul libertății, dar și cel al responsabilității în același timp, mi-au fost inoculate la fel, încă din liceu. Încă încerc să găsesc cea mai bună cale de a le combina.

”O minte sănătoasă într-un corp sănătos” era dictonul care părea să-l ghideze pe veșnic neobositul profesor de sport Vladimir Lungu, care știa să îi motiveze până și pe cei mai inactivi elevi, intuindu-le slăbiciunile și ceea ce putea să îi convingă, dând dovadă de calitățile unui bun psiholog. Țin bine minte minutele de pauză când ieșeam în fugă la fotbal, întârziind mereu la ore, lăsându-le pe fete într-un calm anormal alături de profesori. Desigur, ”vinovat” se făcea domnul profesor Lungu, cel care ne împrumuta mingea.

Domnul director Boris Volosatâi a fost, la rândul său, cel care în ochii mei, dar și a celorlalți colegi, întruchipa autoritatea cea mai înaltă, cel care, aveam noi impresia, le poate face și rezolva pe toate, numai să vrea.

Chiar dacă îmi vine greu să mențin o legătură permanentă cu toate aceste remarcabile persoane, trebuie să se știe că nu i-am uitat și că le voi rămâne recunoscător pentru că mi-au împrumutat din cunoștințele, atitudinile și nu în ultimul rând, din bunătatea lor, atât de utile în viață.

 – Ce înseamnă pentru tine actul ”revoluționar” din 2006?

 – Nu l-aș cataloga de-a dreptul revoluționar, ci mai degrabă un rezultat a ceea ce am descris mai sus. Nu ar fi existat acea izbucnire a noastră în afara contextului și a atmosferei create. Liceul român-francez Gheorghe Asachi a însemnat dintotdeauna mai mult decât o simplă instituție de învățământ. Acesta este în primul rând un fel de a fi. Iar felul de a fi a unui asachian duce în primul rând la demnitate, conștiință și simț al responsabilității. Sunt sigur că fiecare dintre colegii noștri ar fi reacționat în mod similar, doar că așa s-a nimerit ca noi să fim primii care am luat răngile și ciocanele în mîini. (n.a. Zâmbește)

Evenimentele care s-au petrecut cu mine de atunci și până în prezent au fost mai mult decât definitorii și îmi dau bine seama că multe dintre ele le datorez acelui ”demaraj în forță” petrecut la 4 mai 2006. Păstrez cu prețuire acele momente pe care le-am trăit atunci și îmi amintesc cu mândrie de valul de reacții care au urmat. Atunci s-a văzut spiritul asachian despre care tot vorbesc și de care nu mă voi despărți vreodată. Câteva sute de elevi, profesorii acestora și administrația liceului au ieșit atunci în fața liceului pentru a susține împreună o cauză, aceeași pe care au apărat-o ani de-a rândul figuri remarcabile ale vieții sociale de la noi. Pentru noi a fost o onoare să contribuim la această mișcare, chiar dacă printr-un asemenea gest tipic tineresc. Nu vom uita niciodata acea zi.

*Interviu realizat pentru numarul aniversar al ziarului liceului din 1 martie.  

Ana Batranu, pentru Asachi Press

Tudor Cojocariu

Development enthusiast | Marketing uplifter

4 thoughts on “Interviu pentru Asachi Press

  • 12/03/2009 at 9:16 pm
    Permalink

    Ah, anii de liceu….ce departe sunt acum de mine! Ce frumos era, ce entuziasti eram, ce naivi, stresati de prostii diverse, dar pusi pe fapte mari….
    Echilibrat interviu, ar trebui sa citeasca si profesorii tai si sa se mandreasca cu produsul din acest interviu!

    Reply
  • 12/03/2009 at 9:23 pm
    Permalink

    Mda.. inca nu m-a prins nostalgia, dar cred ca va veni curand si pe la mine.
    Unii dintre noi inca s-au pastrat asa cum erau in liceu, cu entuziasmul, naivitatea si toate cele :).

    Reply
  • 13/03/2009 at 3:23 pm
    Permalink

    Ma bucur ca ti le-ai pastrat….eu le-am cam pierdut pe drum – cel putin pe alea bune 🙂
    Bafta cu lucrarea de licenta! Ce tema ai ales? Cine ti-e coordonator?

    Reply
  • 19/03/2009 at 12:04 pm
    Permalink

    merci.
    coordonator imi e dl prof Badescu. fac despre comunitate.
    vei vedea produsul finit prin iunie, sper ;).

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.