Ivan Ceban încearcă să-și încheie cariera politică. Să-l susținem.

Ivan Ceban n-a fost niciodată cel mai echilibrat sau coerent politician moldovean. Ni-l amintim cum striga la Dodon, Greceanîi & co pentru că ar fi trădat partidul comunist pentru a prelua partidul socialiștilor, pentru ca mai apoi să devină unul dintre fruntașii acestui partid. Ceban nu și-a asumat niciodată pe deplin această incoerență și nici nu s-a obosit să ofere explicații. Deși acestea i-au fost cerute atât de opoziție, cât și de foștii săi colegi de ideologie neclară.

Apoi l-a tras de urechi pe primarul Chișinăului Dorin Chirtoacă, în direct la ședința Consiliului Municipal. În aceeași sală în care, antrior, Eugenia Ceban, mama actulului primar, a schimbat replici dure cu fostul primar. Ulterior, aceasta a fost demisă de ultimul în urma unor presupuse ilegalități de la primărie. Curtea Supremă i-a dat ulterior câștig de cauză lui Chirtoacă, după ce Eugenia Ceban îl atacase în judecată.

În campaniile pentru primăria Chișinăului, Ceban a promis încă de la bun început că se va distanța de PSRM dacă va deveni primar. Adică, va renunța la calitatea sa de membru și va evita să participe la campaniile electorale ale partidului. Totuși, acesta a rămas o piesă electorală importantă în toate acțiunile politice ale socialiștilor, mai ales la nivelul capitalei. S-a filmat în spoturi electorale, a plantat copaci din contul cetățenilor, dar în beneficiul partidului și câte și mai câte se cer de la un om care a ajuns primar datorită partidului din care face parte.

Degeaba încearcă să ne convingă Ceban că este un tehnocrat și un tânăr specialist care s-a afirmat datorită propriilor sale merite, dacă faptele sale arată că datoriile către grupările care l-au susținut sunt deasupra promisiunilor către cetățenii care au avut încredere în el. Încredere care mie mi s-a părut dintotdeauna o eroare a multor tineri ca mine, inclusiv a unora pe care-i apreciez pentru activitățile lor în beneficiul comunităților din care fac parte.

Tocmai din motivele enumerate mai sus n-ar trebui să ne mire comportamentul agresiv și nepotrivit al lui Ceban în raport cu cei care vorbesc despre incoerențele și abuzurile sale. Amenințările violente și jignirile publice aduse jurnalistului Andrei Bolocan nu sunt decât o emanație a unei colecții de frustrări acumulate de un om care n-a reușit să ne convingă că ar fi un lider echilibrat și demn de a exercita o funcție publică.

Reținem că, la sfârșitul lui 2020, Ceban chiar a avut mai multe intervenții live, încă din 2018, în cadrul emisiunii Lumina, produsă de Andrei Bolocan, unde a dialogat civilizat cu moderatorii și cu publicul. Probabil că, Ceban a rămas cu impresia că, ”relațiile bune, omenești”, la care face referire în postarea sa de ieri, sunt suficiente pentru ca jurnaliștii să nu vorbească despre faptele sale nedemne din calitatea sa de primar și lider politic. La fel ca amenințările și jignirile, aceste așteptări sunt resturi rămase dintr-o epocă trecută, când niște abureli ale politrucilor erau suficiente pentru ca jurnaliștii să ia apă-n gură atunci când primii călcau prin străchini.

Am enumerat doar câteva dintre derapajele lui Ivan Ceban, care n-au nici o legătură cu imaginea sa forțată de tânăr tehnocrat, pe care încearcă să ne-o proiecteze. De data aceasta, însă, când a amenințat, a înjurat, iar a doua zi a recidivat jignind în mod repetat un jurnalist care ”a îndrăznit” să facă haz de necaz pe seama incoerenței sale, Ceban a reușit să se scoată pe sine însuși pe tușa politicii moldovenești. Ceban va păți ceea ce a pățit și superiorul său Dodon, care a fost sancționat de popor pentru că ne-a amenințat cu ”datul la bot” – va ajunge definitiv în derizoriu și va pierde toate bătăliile electorale de acum încolo. Iar noi nu putem decât să-l susținem.