Limba rusă rămâne favorizată, deși n-ar (mai) trebui să fie

Curtea Constituțională a respins inițiativa socialiștilor de consfinți prin lege un șir de privilegii pentru vorbitorii de limbă rusă din Republica Moldova. Asta după ce aceste privilegii au funcționat (atât oficial, cât și neoficial) de foarte mulți ani pe teritoriul dintre Prut și Nistru. Mai întâi pe timpul lui Aleksandr, apoi pe timpul lui Stalin și a celorlalți nomenclaturiști sovietici, precum și după Independență, pe timpul tuturor liderilor care s-au aflat la putere până în prezent.

Vremurile pe care le trăim, însă, impun ca lucrurile să se schimbe, în sensul în care limba rusă trebuie să se reașeze în lista limbilor străine vorbite de o anumită minoritate din RM. La fel precum ucraineana poate fi vorbită, alături de româna localnicilor, de către ucraineni, găgăuza de găgăuzi, bulgara de bulgari și așa mai departe. Și mă bucur că, există și în actuala legislatură per ansamblu compromisă, și deputați care văd lucrurile anume astfel. Și nu doar deputați, ci și membri ai CC.

Decizia CC este una curajoasă, la fel cum curajoasă este și reacția Ministerului Afacerilor Externe și a Integrării Europene, care a condamnat exprimările nefericite și jignitoare ale Ambasadei Federației Ruse în RM.

Din mesajul ambasadei Rusiei decurg următoarele lucruri:

• Rusia își păstrează apucăturile imperialiste, de țară care desconsideră culturile celorlalți, și în 2021.
• Rusia desconsideră celelalte minorități etnice din RM, inclusiv pe cea ucraineană, care este mai numeroasă decât cea rusească. Kremlinul consideră că, în continuare, toate etniile ocupate cândva de sovietici, trebuie să vorbească rusa în defavoarea limbilor localnicilor, sau a propriilor limbi materne ale acestor minorități.
• Rusia se arată drept neputincioasă în fața evoluției firești ale societăților și statelor din jurul ei, care au făcut cândva parte din uniunea de tristă faimă numită sovietică.
• Putinismul anului 2021 este incapabil să se desprindă de sovietismul anilor ’60, simulând o fervoare similară de a păstra sub oblăduire alte națiuni.
• Regimul de la Kremlin nu stăpânește un limbaj diplomatic civilizat și modern, în afara amenințărilor și referirilor la evenimente traumatizante din trecut, în cadrul cărora regimul moscovit s-a manifestat drept forță agresoare și diversionistă.
• Moscova nu respectă dreptul altor națiuni de a-și alege de sine-stătător liderii, pe care îi etichetează drept ”radicali”. Asta în timp ce Moscova însuși eșuează în a dialoga constructiv cu oricine dintre aleșii democratic ai unui stat independent.
• Un regim care a profanat instituția bisericii prin militarizarea și KGB-izarea acesteia nu știe să folosească la modul potrivit termeni precum ”blasfemie”.
• PSRM și PȘOR rămân principalele scule ale politicii externe a putiniștilor, operaționalizatăe în politica internă a RM.

În altă ordine de idei, felicitări tuturor celor implicați în această victorie ”de etapă”, demnă de nivelul țărilor baltice, la care ar trebui să ne raportăm.

+ Muzică: Doina și Ion Aldea-Teodorovici – Răsai