Leviathanul nostru

Leviathanul nostruAm văzut recent Leviathan, care este și propunerea Rusiei pentru premiile Oscar din 2015. Acesta urmează să mai ruleze astăzi, luni, 12 ianuarie de la ora 19:30 și joi, 15 ianuarie, de la ora 16:00, la cinema Studio din București. Va ajunge probabil și în Republica Moldova, fiind un film rusesc. Nu are rost să-l critic ori să-l laud, pentru că nu sunt critic de film și pentru că sunt accesibile online zeci de critici de specialitate, majoritatea pozitive. Mă voi rezuma la a vi-l recomanda. Iată de ce.

Este remarcabilă măiestria realizatorilor prin care prezintă trăsăturile unei zestre sovietice nefericite, în care ne regăsim și noi, actuala RM, fosta RSSM. Filmul este util pentru că ne prezintă niște momente magnifice, în care ironizează fin și cu umor, prin replicile personajelor sale, micimea, grandomania și (non)caracterul corupt al liderilor politici ruși. Un alt element al zestrei se referă la dinamica relațiilor.

Avem modelul relației sovietice dintre tată și fiu, în care, pe de o parte, fiul are parte de o educație dură, pe alocuri violentă; pe de altă parte acestuia i se încredințează anumite responsabilități care au rolul de a-l face să crească, sau să îmbătrânească, înainte de timp. Relația dintre doi prieteni vechi se întemeiază pe o ordine militară, în care vârsta sau rangul au foarte mult de a face. În fine, avem modelul relațiilor cu și dintre funcționarii statului, care reprezintă celălalt plan al narațiunii, pe lângă cel familial, sau privat. Acestea sunt bazate preponderent pe vicii, lăcomie, egoism, șantaj și frică.

Ipocrizia, în opoziție cu adevărul, ne este prezentat drept un atribut al bisericii ortodoxe. Liderii acesteia vorbesc, în film, despre adevăr, cinste, onoare și alte valori, în timp ce viața le este marcată de pofte, bogăție și minciună. De altfel, adevărul pare să fie elementul central ale discursurilor acestora, inclusiv în discursul de încheiere al preotului principal. Preotul așează adevărul ca o coroană pe creștetul primarului corupt și al soției sale îmbrăcate în șubă. Aceștia ne sunt prezentați triumfători, ne-atinși de sforțările cetățeanului simplu de a-și apăra propriul adevăr împotriva sistemului corupt.

Avalanșa de metafore utilizată de regizor este fermecătoare. Dintre acestea, cea mai însemnată este prezența scheletului de balenă (Leviathan înseamnă balenă în ebraica modernă) trântit undeva în preajma casei personajelor principale, respectiv a locației principale din film. Bolovanii care încercuiesc rămășițele balenei reprezintă, în film, locul preferat de reculegere al adolescentului Roma. Pe de altă parte, sursa motivelor sale de reculegere o reprezintă tot Leviathanul, reprezentat, însă, metaforic, de sistemul corupt, care poate înghiți pe oricine care i se opune (HellMouth este o altă reprezentare a Leviathanului, cu semnificația mitologică de Gură a Iadului). Leviathanul este, așadar, pentru Roma, dar și pentru celelalte personaje, atât sursa nenorocirilor, cât și refugiu în confruntarea sa cu acestea.

Leviathanul rușilor este și Leviathanul nostru, diferența fiind, însă, una majoră. Societatea rusească va mai rămâne pentru ceva vreme prizoniera propriilor greșeli istorice. Noi, pe de altă parte, avem șansa de a ne continua drumul către civilizația europeană, unde corupția, nu onoarea, este arătată cu degetul și unde cetățeanul de rând are în realitate aceleași drepturi pe care le are și pe hârtie.

One comment to Leviathanul nostru

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>