Ochi de basarabeni văzuţi prin ochi de profesor universitar bucureştean

În aprilie 2009, antropologul prof. dr. Vintilă Mihăilescu scria un articol care înfăţişa o latură despre care se discută mai puţin, a situării simbolice a basarabenilor de cealalată parte a Prutului, văzut dinspre est.

Atât mie, cât şi celor mai mulţi dintre colegii mei care au dat cel puţin 2 bani pe carte, sentimentele încercate în momentul în care îţi prezinţi o lucrare în faţa unor oameni mai înţelepţi, mai experimentaţi şi mai cu scaun la cap în acel domeniu anume, ne sunt binecunoscute. Pentru ei scriu aceste rânduri şi lor le aşez în faţă câteva dintre ideile domnului profesor, pe care le-am „dezgropat” cu bucurie.

I.

– …doctoranda noastră are toate calităţile „obiective” pentru a fi admisă printre primii. Dar este basarabeancă şi asta îi ocupă toată mintea.

– Îi pun o întrebare relativ simplă, la care urmează cel mai complex şi pertinent răspuns de care am avut parte pînă acum în astfel de situaţii. “Mă scuzaţi, nu cred că v-am răspuns cum trebuie…”

– …candidata îşi mai cere scuze o dată că ne-a dezamăgit şi ne doreşte să avem parte de candidaţi mai buni decît ea.

II.

– La extrema cealaltă, A. îşi poartă cu o mîndrie voit arogantă această identitate fragilă, supracompensînd-o printr-o provocare permanentă: “ăsta sînt eu şi nu mă dau pe zece ca voi! (în ţara de unde vin, trebuie să fii macho!” ” mi-a aruncat el la un moment dat, senin, cînd l-am ironizat pentru machismul său afişat cu impunitate).

– …amîndoi împărtăşesc însă cu majoritatea celorlalţi studenţi de peste Prut, pe care i-am cunoscut, gustul greu al provinciei, devenit stigmat din momentul în care s-au instalat dincoace de Prut.

– “Am plecat de la noi ca să nu mai fim europeni de mîna a doua şi am ajuns aici români de mîna a doua!” ” mi-a rezumat odată unul dintre studenţii mei basarabeni.

III.

– Cu toţii au însă ceva de dovedit, lor şi celor din jur.

– Dar mai ales au ceva de pierdut, ceva de cîştigat, ceva pentru care să lupte. Iar acest lucru li se vede pe faţă: au totdeauna ochii vii!

– De fapt, cei mai mulţi vor pur şi simplu să afle, să înveţe! Trebuie să fii dascăl în zilele noastre ca să înţelegi ce frumos sună aceste cuvinte!

– Să ai într-o clasă care trimite sms-uri pe sub bancă şi te întreabă în pauză “la ce bun toate astea?” o pereche de ochi care se uită în ochii tăi, ce minune!

– Mă gîndesc că mi-ar fi, probabil, mult mai greu să-mi ţin cursurile fără ochii studenţilor mei basarabeni…