Revolta scepticilor orbi

Discuţiile despre hiperactivitatea “naţionaliştilor” de tot felul (atât închipuiţi, cât şi sinceri) din spaţiul cibernetic devin din ce în ce mai dese. Este un lucru bun, în fond, precum este orice discuţie deschisă pe marginea unor subiecte delicate. Partea proastă este că unii autori ajung să vorbească despre aceste lucruri doar după ce izbucnesc, fie din frustrare, fie de ciudă, fie de greaţă. Oricare ar fi motivul, poziţionarea lor ne apare drept una distructivă, fiind generată de nişte conflicte interne. Ei sunt prinşi între câteva lumi şi câteva paradigme, ceea ce le generează câteva identităţi. Iar dacă există mai multe identităţi manifeste, şansele ca nici una dintre acestea să nu fie veritabile, cresc.

În ceea ce priveşte manifestările respectivelor identităţi, acestea sunt de-a dreptul confuze şi contradictorii, “alibi-ul” la care se face recurs de cele mai multe ori ţinând de “caracterul multi-naţional” al statului nostru (lucru eronat, de altfel); teama de a fi catalogat drept “frustrat”; pofta de contemporaneitate, în opoziţie cu recursul la istoria faptică şi altele asemenea. Culmea este că tot ei se autodeclară şi se definesc între ei, drept “diferiţi”, “sceptici” sau “revoltaţi”, facându-şi titluri de glorie din aceste calităţi pe care le bagatelizează, fără a realiza că anume ei sunt cei care se conformează vechiului sistem blamat de toată lumea, perpetuîndu-l într-un mod cu adevărat tragic.

Într-un articol publicat acum ceva timp, unul dintre autori acuza brutal o “invazie de rusofobi” pe reţelele de socializare. Invazia respectivă este prezentată ca fiind cu atât mai gravă, cu cât “invadatorii” nu cunosc opera unor importante personalităţi ale culturii române, prin asta decredibilizându-se în faţa publicului. Autorul aminteşte de cazurile în care respectivele personalităţi au manifestat aderenţă faţă de opera omologilor lor din Rusia. Calea pe care se merge, este, din punctul meu de vedere, una greşită, or spaţiul simbolic în cadrul căruia interacţionează oamenii de cultură nu este totuna cu cel al majorităţii tinerilor de azi. Spun acest lucru pentru că aceştia din urmă nu fac, de cele mai multe ori, recurs la cultură aşa cum este ea înţeleasă de marile personalităţi la care se referă autorul. În schimb, discursul lor vine din realitatea în care vieţuiesc aceştia, fără a avea nevoie să cunoască detalii despre relaţiile oamenilor noştri de cultură cu cei ruşi. Ceea ce contează în acest context ţine de elementele constitutive ale identităţii naţionale şi la modul în care se autoidentifică cei care condamnă ocupaţia sovietică de la 28 iunie 1940, deznaţionalizarea, deportările, prezenţa ilegală a armatei ruse din stânga Nistrului, acţiunile de subminare operate de Rusia a integrării europene etc.

Cu alte cuvinte, recursul la relaţiile bune dintre oamenii de cultură români şi cei ruşi, păleşte de departe în faţa tuturor celorlalte daune aduse nouă de către Rusia oficială şi de ruşii care refuză să se integreze în societatea moldovenească.

pentru AllMoldova

2 thoughts on “Revolta scepticilor orbi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.