Oligarhia revine fără să fi plecat. Ce face opoziția?

Oligarhia revine fără să fi plecat. Astăzi (ne)președintele Dodon a afirmat că oligarhia revine, deși aceasta n-a plecat niciodată nicăieri. Oligarhia și-a schimbat doar coordonatorii, din pediști în peseremiști și din plahotniuciști în dodoniști. Știm asta cu toții, dar cel mai bine o știu cei din opoziție, reprezentanții PAS și PPDA. Aceștia au considerat, totuși, de cuviință să-și scoată revoltele și frustrările în fața publicului. În loc să negocieze până ajung la un compromis pozitiv (vorba Maiei Sandu), aceștia au ales să agite din nou spiritele. Deși presiunea publică este un instrument important în lupta politica, alegerea corectă a țintelor nu este mai puțin importantă dacă nu vrei să-ți îndepărtezi propriii (potențiali) susținători.

Primele reproșuri din această rundă au fost lansate de cei din PPDA, prin deputatul Igor Munteanu și secretarul partidului Ion Terguță. Aceștia sunt ambii oameni respectabili și experimentați, de la care suntem îndreptățiți să așteptăm mai mult. Nu ne îndoim că, aceștia, la fel ca și superiorul lor pe linie de partid Andrei Năstase, au suficiente motive de supărare. După eșecurile de la alegerile locale și cele de la Hîncești, orice echipă s-ar confrunta cu supărări și tensiuni. Dar nici să proiectezi propriile eșecuri pe întreaga opoziție nu este eficient. Mai eficient ar fi să negociezi până când partenerii tăi agreează o strategie de recuperare a dezaventajelor actuale ale opoziției. Dar și fructificarea oportunităților politice (oricât de cinic ar suna pe timp de criză pandemică), spre binele întregii societăți.

Au mai rămas 50, sau 73?

Oportunitatea politică nr. 2 este că actuala coaliție de guvernare, care nici măcar denumire, direcție și program strategic n-are, a rămas cu 50 de deputați, după ce aceasta a fost stoarsă de 16 indivizi ajunși (ajunse) accidental în Parlament, prin eforturile obscure ale tandemului Plahotniuc-Candu. Atât aceștia 16, câți și ceilalți 13, au devenit parlamentari(e) grație investițiilor respectivului tandem în afacerea lor numită pompos Partid Democrat. Majoritatea celor 29 de membri inițiali ai fracțiunii PD aveau doar rol de mâini ambulante care trebuiau periodic să voteze legi abuzive, atașate unor corpuri. De ce, așadar, ar fi 16 dintre ei mai abordabili pentru opoziție azi decât erau ieri?

Nici PȘOR nu e mai breaz. Din contră. Această adunătură de oportuniști incoerenți, incompetenți și neexperimentați n-are nimic de a face cu obiectivele pe care le proclamă opoziția, inclusiv cei mai vocali reprezentanți ai PPDA. Nici ei, nici noi nu suntem naivi să credem că extracțiile din PD, operate metodic de tandemul Plahotniuc-Candu, sunt de dragul unor obiective altruiste legate de bunăstarea populației sau de sănătatea acesteia. Oligarhia revine fără să fi plecat. Aceste mașinațiuni au la bază zbaterea întru supraviețuire a unei găști putrede, care nu renunță. Pentru că nu vrea și nu poate accepta pedepsele pe care le merită pentru furturile și abuzurile bine-cunoscute. Prin urmare, opoziția are în față aceeași grupare de 73 de deputați, care, deși au început să lupte între ei, luptă împreună împotriva celorlalți concetățeni de ai lor, livrând ignoranță, incompetență și abuzuri. De aici derivă oportunitatea nr. 1, pe care ar trebui să se concentreze opoziția.

Alegerile parlamentare anticipate, o soluție viabilă?

Deși nu există nici o garanție, alegerile parlamentare anticipate pot fi o soluție viabilă. Chiar dacă e pandemie, chiar dacă e criză, chiar dacă s-ar petrece sub asupiciile unui regim corupt, chiar dacă opoziția e preocupată să-și taie singură craca, chiar dacă…, chiar dacă… Asta pentru că un guvern minoritar nu este o soluție viabilă în condițiile politicii moldovenești, când un mitoman notoriu se află în funcția de președinte. Un guvern compus din delegații PAS și PPDA, susținut de numai 27 de deputați, nu va face decât să-i sufle vânt în pânze lui Dodon. (Ne)președintele este gata să-și sacrifice colegii de partid doar pentru a rămâne cocoțat acolo unde este.

Dar înainte de toate, contează modul în care cele două partide de opoziție, PAS și PPDA, se pregătesc de alegeri. Sau chiar și formațiunile proeuropene extraparlamentare. Indiferent de ce va urma, prezidențiale și/sau parlamentare, cel mai important este să crești și să nu-ți dezamăgești electoratul. Altfel, ce rost are un efort care nu îmbunătățește nimic? Doar că în acest moment, perspectivele unei victorii a opoziției sunt iluzorii. Pentru că nici gâlceava publică, nici renunțarea la negociere, nici lipsa unei strategii de lungă durată nu ajută.

Sursă imagine: Unimedia

+ Muzică: Noel Gallagher – The Dying of the Light

Tudor Cojocariu

Program officer | Researcher | Community manager | Content editor | Columnist

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.