identitate nationala tagged posts

De parcă n-ar fi fost destul că nu ne putem cunoaşte şi mai ales recunoaşte unii pe alţii, după atâţia ani de ocupaţie, deportări şi alte inginerii sociale perverse, ne-am pomenit recent în faţa unei noi manifestări nefericite.

Respectiva manifestare, mediată de presă, ce-i drept, are un impact dincolo de mass-media, marcând conştiinţe, schimbând comportamente şi determinând atitudini. Grav este că ea ne face să reacţionăm emotiv, fără a ţine cont de nişte piese esenţiale din marele puzzle. Apar reacţii, care determină alte reacţii mai mult sau mai puţin emotive sau îndreptăţite, creându-se astfel un lanţ viciat şi vicios.

În momentul redactării acestui material, spaţiul mediatic din cele două state româneşti colcăie de reacţii, contra-reacţii şi reacţii la contra-reacţii, toate în urma ieşirii unui personaj de presă de la Bucureşti, care a lansat o serie de insulte furibunde la adresa românilor din stânga Prutului. Mai degrabă necunoscut acestora din urmă, individul ar fi rămas aşa dacă nu s-ar fi dezlănţuit în cel mai josnic mod, făcând uz de insulte, jigniri şi judecăţi de valoare deranjante pentru orice fiinţă umană în deplinătatea facultăţilor ei. Tot în acelaşi moment al redactării textului, importanţa gestului personajului este deja augmentată de multe ori,

Discuţiile despre hiperactivitatea “naţionaliştilor” de tot felul (atât închipuiţi, cât şi sinceri) din spaţiul cibernetic devin din ce în ce mai dese. Este un lucru bun, în fond, precum este orice discuţie deschisă pe marginea unor subiecte delicate. Partea proastă este că unii autori ajung să vorbească despre aceste lucruri doar după ce izbucnesc, fie din frustrare, fie de ciudă, fie de greaţă. Oricare ar fi motivul, poziţionarea lor ne apare drept una distructivă, fiind generată de nişte conflicte interne. Ei sunt prinşi între câteva lumi şi câteva paradigme, ceea ce le generează câteva identităţi. Iar dacă există mai multe identităţi manifeste, şansele ca nici una dintre acestea să nu fie veritabile, cresc.

În ceea ce priveşte manifestările respectivelor identităţi, acestea sunt de-a dreptul confuze şi contradictorii, “alibi-ul” la care se face recurs de cele mai multe ori ţinând de “caracterul multi-naţional” al statului nostru (lucru eronat, de altfel);

Discursurile dubioase care elogiază bilingvismul în cazul RM, iar prin asta îndreptăţind deportările, violurile, degradarea moldovenilor dintre Prut şi Nistru, sunt binecunoscute şi comportă aceleaşi semnificaţii ca şi acum câteva decenii.

Şi înainte de anii ’90 propaganda sovieto-rusă miza pe implantarea în mentalul băştinaşilor a conceptului de prietenie „moldo-rusă”, a cărei obiectiv pe termen mediu era deznaţionalizarea acestora. Mecanismul e simplu: mai întâi te apropii de individ, îi câştigi încrederea, apoi îl ataci, exact ca-n acea vorbă despre vipera care te muşcă după ce ai ocrotit-o în sân. Vedem şi astăzi că Federaţia Rusă şi-a păstrat discursul insultător la adresa moldovenilor, unul dintre exemplele relevante fiind afirmaţia patriarhului rus Kiril, care spunea că RM face parte din acelaşi spaţiu spiritual şi cultural ca şi Rusia. Nu trebuie să ai doctorat în teologie pentru a realiza că afirmaţia n-are nici o legătură cu adevărul, istoria, relaţiile de bună vecinătate sau cu bunul simţ.

Revenind la bilingvism şi la semnificaţiile acestuia pentru noi, românii moldoveni dintre Prut şi Nistru, trebuie să avem în vedere sensul acestui termen. Este greşit să considerăm că el ţine doar de cunoaşterea a două limbi. Afirm acest lucru pentru că semnificaţiile merg mult mai departe şi ţin de asumarea unor identităţi, iar în cele mai nefericite cazuri, de înlocuirea identităţii iniţiale cu una străină. Şi nu mă refer doar la identitatea naţională.

Totuşi, mesajul pe care îl transmit „elogiatorii” bilingvismului este unul care porneşte de la falsa premisă că bi/„tri”/„cuatro”/„cinco”lingvismul se referă strict la cunoaşterea unor limbi adiacent celei materne. De fapt, bilingvismul presupune că individul se naşte având nu una, ci două limbi materne. Cu alte cuvinte, a milita pentru bilingvism, în cazul nostru, ar însemna că o majoritate de peste 70% de etnici români ridică la rang de a doua limbă maternă limba unei minorităţi care nu constituie mai mult de 20%

Ultima perioadă ne-a oferit evenimente politice din plin, iar subiectul moştenitoarei de drept a URSS-ului care s-a declarat a fi Rusia, a revenit în dezbaterea publică într-o nouă ipostază, cea cunoscută şi acceptată de întreaga lume civilizată, inclusiv de generaţiile post-sovietice.

În acest context, având în vedere că politica dusă de cele 3 partide AIE anti-comuniste (nu pun la socoteală şi PD-ul lui Diacov/Lupu, la fel cum nu l-a pus la socoteală nici C. Tănase atunci când recunoştea că a susţinut partidele anti-comuniste în campanile de anul trecut) are o componentă puternică pro-occidentală, jocul democratic a determinat orientarea celorlalte forţe politice către est, iar estul înseamnă pentru noi Rusia.

RM este un stat cu regim democratic, ceea...

În perioada 20-22 noiembrie 2009, ASTRA Iași, Despărțământul ”Mihail Kogălniceanu” a organizat Simpozionul Internațional Românii din afara granițelor. Europa de lângă noi. Identitate și multiculturalitate în Bucovina istorică. Familia Hurmuzachi – emblemă a istoriei naționale. Liga Studenților Basarabeni din România a avut 2 reprezentanți în cadrul sesiunii de comunicări. Petru Ciolpan, președinte al GIRB Suceava, a avut o alocuțiune întitulată Șansa Europeană a Republicii Moldova, iar eu, Tudor Cojocaru, președinte al LSB București, am prezentat rezultatele cercetării mele privind percepția studenților basarabeni din România asupra propriei lor identități naționale.

Redau în continuare rezoluția evenimentului, precum și programul conform cărui...