Semnificaţia momentului prelung numit Iliescu

Ion Iliescu cel mare şi tare… Rău.

Iliici este un fenomen. Ştiu de el de când am început să aud primele bârfe despre politică. Iar când se întâmpla acest lucru, el era deja bătrân şi văzut drept unul dintre cei mai importanţi sforari din România. Zâmbetul acela hipnotizant care făcea multă lume să aibă încredere în el şi care fermeca toate băbuţele şi moşii securişti, sau nu, îmi părea veşnic. Şi în ziua de azi aceleaşi categorii de „cetăţeni” îi iau apărarea. Acum 2 sau 3 ani am participat la un marş dedicat memoriei victimelor mineriadelor, deci implicit împotriva „ideii” de Iliescu. Ţin minte că ne-au tot apostrofat vârstnicii cât am defilat din Piaţa Universităţii până la tovarăşul din Primăverii. Nu erau ele înjurături, dar tot ne simţeam aiurea când ne critica cineva mai în vârstă. Desigur, efectul a fost nul, or noi ne-am văzut de ale noastre. Eram şi basarabeni şi scandam: „- Iliici, eşti acasă?! – Morţii nu ne lasă!”. A fost mare tam-tam atunci legat de chestia asta. Frumos, totuşi. Nu am luat amenzi. Doar ne-am opărit la soare şi ne-am ales o parte dintre noi cu răceli pentru că băusem apă rece din mers. Anul trecut, în martie, Golanii au luat amenzi, câte 200 de ron fiecare. Ţin minte că râdeam când îl auzeam pe unul dintre prietenii mei cum striga din dubiţă. Ştiam că nu îl bătea nimeni. Dar, pe de altă parte, era trist, or însăşi gestul jandarmilor de a-l fi băgat cu forţa în maşină, după ce acesta aprinsese nişte lumânări în faţa casei celui care a provocat pierderea multor vieţi omeneşti, folosind minerii dezlănţuiţi. Un manipulator eficient acest Iliici, este clar. La fel îl vedeam şi în acele momente când în stradă, în faţa casei lui, tinerii paşnici erau îmbrânciţi de moşi urâţi şi agresivi, iar el stătea pe undeva confortabil şi consolat de vreun apropiat(ă), cu veşnicul zâmbet triumfător în colţurile gurii. Doar unii dintre moşi erau angajaţi de pe la partid sau cine ştie de pe unde. Restul… restul. Hidoasă imagine…

Nu este nevoie să dezbatem foarte mult trecutul lui Iliici, provenienţa lui, argumentele de bun-simţ care îi indică aparteneţa ideologică şi mentalitatea. Totul este mai mult decât evident. Eu am prins România din epoca „democrată”, să o numim aşa, când cel puţin existau câteva forţe politice/tabere bine definite care utilizau deja inclusiv metode de „luptă” caracteristice unei societăţi democratice. Mi-e greu, aşadar, să apreciez sau să analizez (cu atât mai mult) rolul lui Iliici în politicul din România. Ceea ce ştiu eu însă (şi cu ideea asta am crescut) este că inclusiv din cauza lui, podul de flori de la începutul anilor ’90 nu s-a „împietrit” între timp. Ştiu că în acea perioadă au existat intenţii şi acţiuni clare ale părţii moldave de a reuni RMul la bucata cea mai mare din ţară. Exista însă acel acord dintre Iliescu şi Gorbaciov prin care o asemenea desfăşurare a evenimentelor se excludea. Cine l-a pus pe Iliici să semneze? Ce ameninţare externă şi ce deznodământ catastrofal îi aştepta pe români dacă revenea României bucata estică românească? Risc să cred că nu exista vreuna foarte clară. Acţiunile şi atitudinile ulterioare ale nomenklaturistului Iliescu au demonstrat că nu a fost niciodată vorba de vreun ataşament deosebit faţă de românii de la est de Prut, fie din partea lui personal, fie din partea partidului şi a oamenilor pe care i-a „popit”.

Iliici poate fi considerat unul dintre dirijorii văzuţi ai sistemului putred în care ne vedem noi, studenţii români basarabeni, în acest moment, începând cu „independenţa” RM care nu ar fi trebuit să fie altceva decât un pas către revenirea la ţară, până la politica actuală dusă de PSD prin şefii săi, deloc favorabilă apropierii RM de România.

80 de ani. Zicea că se retrage. Eu nu cred. Nici de presă nu cred că a obosit încă. Mare păcat… mare!

6 thoughts on “Semnificaţia momentului prelung numit Iliescu

  1. Eu îmi aduc aminte de primele lui cuvinte la TVR in decembrie 1989 : “Am sunat la ambasada sovietica sa le spunem cine suntem si ce vrem”. Omul rusilor, ce mai …

  2. Foarte bine spus, ca de obicei o analiza echilibrata a evolutiei societatilor noastre mereu convulsionate – romaneasca, basarabeana….
    Te imbratisez si te citesc cu bucurie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *