Solidarizarea cu România devine un trend. Aceasta-i știrea zilei

Solidarizarea cu România s-a simțit din toate părțile, inclusiv de unde nu ne-am fi așteptat. Pentru că nesimțirea trebuie să fie sancționată de toată lumea, indiferent de opțiunile (geo)politice, (anti)unioniste și ideologice.

După isprava de sub pod, guvernul moldav a ținut neapărat să se mai facă de râs încă o dată. De data asta din cauza izbucnirii șefului guvernului, tot el superiorul lui Dragancea și tot el inferiorul lui Plahotniuc, iar acum linge-blidele-lui Dodon. Chicu l-a jignit într-un stil incalificabil pe unul dintre europarlamentarii români care a sprijinit foarte mult populația R.Moldova, prin resursele pe care le-a mobilizat, prin reformele pe care le-a ”dezghețat” și prin mesajele pe care le-a transmis indiferent de culoarea puterii de la Chișinău. Toate acestea n-au cum să-l impresioneze pe un om precum încă-premierul-Chicu, căruia nu-i pasă de bunăstarea concetățenilor săi. Dar cine trebuie să știe despre contribuția lui Mureșan, știe.

Tocmai de aceea, prima mea reacție a fost acum, ca și după ”episodul de sub pod”, una de rușine. După care, după doar câteva ore, senzația mea de rușine s-a transformat într-una de mândrie. Pentru că am văzut, din nou, că acești inși cocoțați accidental în fruntea statului nu reprezintă decât o mică parte din societate.

Nici atunci, nici acum, nimeni nu le-a luat apărarea în public. Poate doar pe la colțuri, alți lingăi i-au felicitat pentru actele de mare eroism (geo)politic de care au dat dovadă punând la colț un stat care a sacrificat până acum resurse enorme pentru bunăstarea populației din stânga Prutului. Lașitatea hienelor rânjinde din clica dodonicilor de la putere demonstrează că până și ei își dau seama de penibilitatea propriilor vicii și eșecuri.

Azi, a te opune puterii dodoniste în favoarea europenismului și a românității (care nu mai presupune doar flori și romantism) devine un trend. Ceea ce nu poate decât să ne bucure. La fel ca entuziasmul și energia societății în calea aroganței puterii de la Chișinău.

Totuși, au existat și reacții mai reținute la valul de urâciune pornit dinspre guvernanți. Inclusiv temeri că aceste ”gafe” ale premierului astăzi, precum și comunicatul halucinant al Mitropoliei Chișinăului n-ar fi decât niște fumigene cu rol de acoperire a feței lui Dodon din punga-calendar a lui Plahotniuc. N-ar fi de mirare doar pentru că nimic n-ar fi de mirare la Chișinău. Însă Ministerul Afacerilor Externe al României n-ar fi reacționat imediat, la oră de seară, la niște fumigene.

În plus, aberațiile unui premier și cele ale unui mitropolit, deși ambii fideli lui Dodon și, indirect, lui Putin, nu pot fi catalogate drept fumigene. Fumigenele sunt lansate de obicei de actori secundari, dar aceștia ocupă două poziții de maximă importanță în societatea moldovenească. Prin urmare, ideile pe care le lansează un premier și un mitropolit au un impact major asupra populației. De aceea, chiar dacă ideea că ieșirile lor aberante ar fi fost coordonate cu (ne)președintele, acestea tot merită luate în seamă.

Detașându-ne un pic, putem observa că, datorită acestor ieșiri extreme ale puterii anacronice de la Chișinău împotriva României, relațiile dintre populațiile celor două state se îmbunătățesc progresiv. Iar solidarizarea pe care o observăm de ceva timp încoace vine să demonstreze acest lucru.

Sursă imagine: Diez

Tudor Cojocariu

Development enthusiast | Marketing uplifter

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.