Un an mai bun pentru români

Articol scris pentru All Moldova

Am participat recent, în calitate de invitat, la emisiunea Lumea Azi (intervalul 10:28 – 21:34), de la TVR, pentru a comenta evoluțiile politice de la Chișinău. Prilejul a avut o inevitabilă semnificație simbolică, dat fiind că în aceeași zi a avut loc și ceremonia de învestire în funcție a noului președinte. De fapt, acesta a și fost subiectul principal al discuției pe care am purtat-o cu moderatoarea Ioana Dumitrescu, alături de situația de ansamblu din perimetrul pruto-nistrean.

Mi s-a reconfirmat faptul că realizatorii de la televiziunea națională română cunosc mai bine situația din republică, comparativ cu cei de la televiziunile private. A mai existat un boom al interesului pentru românii de la est în perioada aprilie 2009, când am remarcat pentru prima dată acea diferență de atitudine a jurnaliștilor din mediul de stat și cel privat, față de acest subiect. Am putea să facem o paralelă cu poziționarea angajaților din mediul privat în general și a celor din instituțiile de stat. Am în vedere un soi de interes de ansamblu pe care îl au cei de la stat, față de un interes comercial al celor din privat. Sigur, treaba asta e de înțeles, având în vedere că de la ocupația sovietică din 1940 încoace, Basarabia/Estul Moldovei/RM a devenit pentru statul român chestiune de interes național, ceea ce nu se poate spune despre mediul privat, care de la Revoluție încoace nu mai este una cu statul, din fericire. Și e firesc, doar că dihotomia la care mă refer trădează niște lucruri mai puțin plăcute. Respectiv, faptul că liberalizarea pieței media și nu numai, a generat o reorientare a intereselor indivizilor către subiecte mai puțin importante pentru națiune ca atare, dar generatoare de profit/satisfacții/putere pentru indivizi singulari. Cu alte cuvinte, orice televiziune privată, fiind orientată către profit, va tinde să dea pe post doar subiecte care generează profit (adică audiență). Vedetele îmbrăcate sumar, scandalurile, infracțiunile și alte cele din aceeași categorie au devenit, în mod tragico-absurd, idolii și mesagerii vremurilor noastre, în viziunea proprietarilor de televiziuni private. Iar excepțiile sunt rare. Atât de rare încât ne pomenim că doar niște revolte masive, niște inundații la granița comună sau alegerea președintelui odată la câțiva ani, sunt generatoare de titluri. Nu aș vrea să se înțeleagă că o cruciadă împotriva stării actuale de fapt ar fi soluția, ci interconectarea mass-media românești de pe cele 2 maluri, fie și după modelul Fabricii de Staruri de la TVR/Prime TV.

Revenind la emisiunea propriu-zisă, trebuie să accentuez că în sfârșit, am vorbit despre republică fără a încerca să-i dezvinovățesc cetățenii. În sfârșit am putut vorbi în voie despre acțiunile unor deputați pro-europeni, a unor miniștri ne-comuniști și a unui președinte care știe cine este și încotro vrea să orienteze statul în următorii 4 ani. În sfârșit, nu am mai fost nevoit să-mi apăr concetățenii reprezentați de o șleahtă de comuniști mancurți. Apropo de acest “încotro”, am remarcat că și realizatoarea s-a arătat deosebit de curioasă privind direcția în care o vom lua de acum încolo, pentru cel puțin 3 ani. I-am răspuns cu determinare că direcția e tot integrarea europeană, mai mult ca niciodată, iar relația cu Rusia va fi menținută în aceeași albie în măsura în care nu vom fi afectați prea mult de imperialismul rusesc. De altfel, știm cu toții că indiferent de poziționarea statelor ex-URSS, rușii tot fac ce le trece lor prin cap fără să țină cont de părerea celorlalți. Vezi promisiunea Rusiei de a-și retrage armamentul din fâșia transnistreană de la Istanbul, din 1999, goală până azi.

A fost atins și subiectul Unirii și cel al identității naționale. La remarca mea că mă văd locuind oriunde în spațiul românesc, fie în România, fie în RM, am primit întrebarea “cât suport real are posibilitatea Unirii?”. Prin urmare, am accentuat că afirmația mea anterioară nu ține de unionism, ci de conștiința mea personală. Nu știu dacă am fost înțeles corect, pentru că nu am reușit să aprofundăm subiectul. Dar eu continui să sper.

Și totuși, unionismul s-a manifestat frumos la Chișinău în week-end. Este pentru prima dată după începutul anilor 90, când se adună atâta lume la o acțiune a românilor normali, care aleg să-și exprime susținerea pentru România normală prin defilare, prin cântec și prin dans. Rămâne doar ca pe parcursul întregului an, aceeași români normali să lucreze zi de zi, pentru apropierea dintre români. Și nu doar prin defilare, prin cântec și prin dans. Abia atunci vom avea un an mai bun pentru români.


Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>