Ce ne dorim de Centenar?

Ne aflăm în a patra lună din anul Centenarului și încă n-am reușit să vedem niște proiecte cu adevărat benefice apropierii dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului. Am văzut, în schimb, multă vorbărie din partea oamenilor politici și aleșilor de orice fel, care sunt dispuși să facă orice pentru a mai fi aleși odată. Am mai văzut și evenimente populiste, învăluite în nori denși de propagandă cinică, în care tuturor unioniștilor li s-au făcut aceleași promisiuni deșarte pe care le-am tot auzit. Am mai văzut și dispute pe Facebook sau prin presă, inițiate de liderii unioniștilor manifestanți, care încercau să ne demonstreze că cei care nu le agreează discursul și intențiile sunt portavocile lui Putin. Asta în timp ce ei se declară siguri că reUnirea va avea loc până la sfârșitul lui 2018, alimentându-i lui Dodon discursul plin de ură față de noi. Nu știu nici ei cum va avea aceasta loc, dar au ei o presimțire, pe care ceilalți ar fi proști s-o ignore (cred ei).

Între timp, punctele vamale comune promise în ianuarie mai așteaptă, reabilitarea drumurilor care leagă România de RM mai așteaptă, la fel cum mai așteaptă și autostrada Tg Mureș – Chișinău (la o autostradă București-Chișinău nici măcar nu îndrăznim să visăm). Sunt doar câteva exemple de eșecuri, care ar fi putut fi transformate în reușite, cu seriozitate, bunăvoință și chef de muncă. Sigur, e mai ușor să dai vina pe Dodon, pe Putin, pe birocrație sau chiar pe mentalitate. Doar că ne vom pomeni în decembrie 2018 că am rămas cu aceleași găuri în drumurile care ne leagă, cu aceleași fețe neobosite care ne mint și cu aceleași stegulețe fâlfâind a speranță deșartă. Lipsa unor proiecte mari de infrastructură ne generează frustrări imense de ani de zile, în condițiile în care românii de pe ambele maluri, au văzut aici și în lume, mai ales după aderarea la UE, ce înseamnă să ai drumuri bune, localități dezvoltate, școli performante, grădinițe confortabile și așa mai departe. Așteptările populației nu se mai leagă demult (doar) de concerte, festivaluri, cenacluri, simpozioane și alte soiuri de manifestații (apropo, vedeți aici lista primelor 43 de proiecte aprobate de Comitetul Interministerial pentru Centenar). Iar autoritățile ar trebui să țină cont de aceste lucruri și să meargă mai departe decât semnarea unor declarații simbolice de Unire. Se impune inițierea unor proiecte majore la nivel guvernamental, în colaborare cu autoritățile locale și cu actorii privați, pentru a putea trece în sfârșit de la regimul de cârpeală la cel de construire.

Dar puține sunt instituțiile (și localizate doar pe unul dintre cele două maluri ale Prutului), ai căror șefi și funcționari au apropierea dintre românii din RO și RM printre obiective. Ministerul Pentru Românii de Pretutindeni (MPRP) este una dintre acestea și, teoretic, cea mai importantă. Deși este cunoscută pentru politicile sale ”soft”, adică cele de susținere și promovare a identității române, sub aspect cultural, educațional și spiritual (ce o mai însemna și asta în zilele noastre), rolul pe care și-l asumă din ce în ce mai ferm în anii recenți este și unul de coordonare a tuturor politicilor care-i privesc pe românii din afara granițelor. Din această perspectivă, care se regăsește și în documentele strategice după care se ghidează instituția, MPRP ar trebui să devină mai activ și în această direcție a politicilor ”hard”, sau de infrastructură. Împreună cu Ministerul Afacerilor Externe, cu Parlamentul, Președinția și toate celelalte instituții de reprezentare a statului și a unei bune părți a națiunii române în general. Doar că, pentru a ajunge la un asemenea nivel de recunoaștere, competență și capacitate, MPRP ar trebui să o lase mai moale cu susținerea proiectelor dubioase, care nu fac decât să creeze confuzie și să transmită mesaje contradictorii beneficiarilor politicilor sale.

De exemplu, în martie 2017, MPRP a aprobat un grant de cca 22.000 Euro pentru 10 TV. Deși cererea de finanțare a fost depusă de cotidianul Timpul de dimineață, care a tot beneficiat de granturi din bugetul României încă de pe vremea când reprezenta un reper în presa de limbă română din RM, beneficiarii reali ai acestor bani au fost cei care ne tot mint cu Unirea care, iaca-iaca vine și care promovează un soi de unionism conservator-mesianic depășit, dezintegrator și dăunător cauzei apropierii dintre oamenii de pe cele 2 maluri. Din fericire, asemenea proiecte sunt rareori aprobate de funcționarii de la București, gașca acestui nou val de unioniști cu deprinderi vechi fiind ținut departe de finanțările din bugetul statului român, respectiv de asocierea cu politica/poziția oficială a statului român.

În condițiile în care impactul propagandei unioniștilor manifestanți crește (nu și șansele de reUnire, din păcate), din ce în ce mai mulți factori interesați din RM (de la autorități și jurnaliști până la specialiști și funcționari) se întreabă în ce măsură aceștia reprezintă statul român. Și au dreptate să se întrebe, chiar dacă președintele, ministrul de externe și ceilalți reprezenanți oficiali au un cu totul alt discurs cu privire la RM, accentuând nevoia de modernizare și de atingere a unui nivel de integrare europeană, care ar permite la un moment dat aderarea la UE, sau chiar mult râvnita reUnire. Iată de ce, instituțiile finanțatoare ar face bine să evite asocierea cu gașca liderilor unioniștilor manifestanți.

Iar riscurile în acest an al Centenarului sunt și mai mari decât de obicei, mai ales că această gașcă din jurul Platformei Unioniste Acțiunea 2012 (re-re-brand-uită în Alianța pentru Centenar) recurge periodic la interpuși, inducând în eroare decidenții de la București. Îmi amintesc de asta încă de când eram și eu responsabil de proiectele din RM și Ucraina la MPRP (DPRRP pe atunci). E de sperat, prin urmare, ca în acest an autoritățile, în special MPRP, să acorde o atenție sporită acestor riscuri.  Au reușit să o facă anul trecut prin SRL Timpul, care este în continuare finanțat cumva ”din oficiu” datorită reputației sale bune construite în trecut. De altfel, de câțiva ani încoace, ziarul Timpul și portalul Deschide.md practică o politică editorială ciudată, promovând simultan unionismul conservator și realizările mărețe ale Partidului Democrat și ale sateliților lor, prezentându-i într-o manieră negativă pe criticii acestora. Mă refer atât la materialele de știri, cât și la cele de opinie. Ambele surse media sunt finanțate de MPRP, generând aceeași confuzie inutilă referitor la intențiile oficiale ale statului român. Lucru care face mai mult rău decât bine, într-un spațiu public și așa infectat cu propagandă, știri false și minciună.

3 comments to Ce ne dorim de Centenar?

  • Elvira  says:

    Ba mai mult, in ultimul timp site-ul timpul il promoveaza si pe Ilan Shor. Gasesti cate vrei articole pozitive despre Shor si realizarile lui la Orhei. De cand au inceput sa apara astfel de articole, nu mai accesez acest site. S-a transformat in partizanul mafiei si a devenit un site de cancan.

  • Transilvania  says:

    Domnule statalist-stalinist dar mult succes ati mai avut voi cu politica voastra de CERSIT si din stanga si din dreapta in ultimii 30 de ani ! S-a intalnit hotul cu prostul se pare, vreti stat independent dar pe banii altora (a romanilor in special ca-s usor de prostit) ca Rep Moldova nu produce nimic doar supravietuieste din cea ce trimit moldovenii plecati afara si bineinteles din CERSIT de la state adevarate care isi produc singure banii.
    https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_European_countries_by_average_wage
    Romania – 565 euro !!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    Rusia – 466 euro
    Rep Moldova – 212 euro !!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    Ucraina – 212 euro

    • Tudor Cojocariu  says:

      Cum sa fiu eu statalist-stalinist, cand Stalin a fost un criminal in serie, iar eu imi doresc reUnirea RM cu Romania? 🙂

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>