(foto)Multe de zis, şi mai multe de ascultat, prea multe de înţeles (I) | Tudor Cojocariu

(foto)Multe de zis, şi mai multe de ascultat, prea multe de înţeles (I)

Am avut multe de vorbit, de comunicat, de înţeles, de criticat, de înghiţit în sec, de …, de … şi iar de …. Dar ceea ce contează cu adevărat este că vineri seara am ieşit din Casa Cunoştinţelor mai deştepţi decât am intrat vineri dimineaţa.

Cel puţin pentru mine, ca membru al Asociaţiei pentru Integrare Europeană şi în calitate de coordonator al programului UE vine la tine acasă!, lecţiile au venit buluc. În primul rând, am învăţat că în Chişinău, la fel ca în alte multe părţi ale lumii, tinerii sunt motoraşele cele mai entuziasmate ale societăţii, chiar dacă se lasă uşor distraţi de la mesajul principal care li se livrează, îşi pierd repede curiozitatea, iar orice discurs riscă să devină pentru ei unul plicticos dacă nu este ambalat cum se cade. Şi se cade crud şi pe de-a dreptul.

Am mai învăţat că există o grămadă de oameni pe care nu-i cunosc, dar care îmi provoacă interesul şi-mi atrag atenţia, graţie modului specific de a lansa o anumită viziune asupra lucrurilor. Tinerii sunt, de fapt, o sursă plină de viziuni, toate demne de luat în seamă, doar că unele mai greu de argumentat şi de susţinut. Prin urmare, ceea ce te face să “ai dreptate” în anumite medii de comunicare, este forţa de argumentare şi convingere, iar asta pentru că orice idee poate fi argumentată. Exact din acest motiv am respectat dintotdeauna cluburile de dezbateri. Iar anul acesta liceenii de la Ion Creangă au reuşit să îmbine dezbaterile cu un cadru de discuţii despre UE, înfiinţând un Debate-Euroclub. Ideea nu poate fi decât bună, chiar dacă nu e mare şmecherie, dar asta nu o împiedică să fie necesară.

La fel de necesară este şi crearea Eurocluburilor la nivel de facultăţi. Desigur, atât timp cât acestea nu-şi vor defini independent obiectivele şi capacităţile, degeaba vor exista. Dar tocmai de asta spuneam eu mai devreme că tinerii sunt motoraşe, pentru că pot să urnească lucrurile din loc.

Ei bine, dezbaterea de ieri şi training-ul de azi, pentru mine tot “urnit din loc” s-a chemat, sau cel puţin “un ghiont pentru urnirea din loc” a ceea ce presupune înţelegerea Uniunii Europene. Am reuşit ca ieri să avem invitaţi de marcă de la Delegaţia UE în RM (dl Hubert Duhot), pe co-preşedinta Comitetului de Cooperare parlamentară UE-RM, dna Corina Fusu, pe dl Eugen Caras de la MAEIE şi pe domnii Radu Vrabie şi Eugen Revenco de la APE.

Sigur, m-am bucurat foarte mult pentru că toţi aceşti oameni preţioşi ne-au onorat cu prezenţa, mai ales că n-am putut să nu remarc străduinţa cu care invitaţii au încercat să se facă înţeleşi de un public mai puţin obişnuit pentru ei, respectiv tineri cu vârste între 18 şi 27 de ani. Şi sigur, toată lumea a adresat şi întrebări în măsura în care au avut nelămuriri sau curiozităţi privind prezentările vorbitorilor. Dar parcă tot n-a ajuns ceva. Iar eu cred că a lipsit profunzimea şi interacţiunea aceea umană, atât de importantă-n procesul de înţelegere. Şi este o deficienţă caracteristică oricărei manifestări de acest fel, numită conferinţă publică, dezbatere, conferinţă de presă, seminar etc. Am observat chestia asta şi pe parcursul celor 5 ani petrecuţi în România, unde am organizat şi participat la zeci de astfel de acţiuni şi unde de fiecare dată lipsea cel ceva care nu te lăsa să mergi acasă neîmplinit. O fi cadrul de interacţiune de vină. Şi aşa a fost de fiecare dată, indiferent de organizatori, de vorbitori, de participanţi sau de sala.

Dar, orice ar fi, totuna nimeni nu va renunţa la formula asta, din simplul motiv că rareori poţi aduce 5 vorbitori care să îţi acorde câteva ore bune din timpul lor foarte puţin, pentru a detalia anumite informaţii şi pentru a răspunde suficient de cuprinzător şi clar la toate nelămuririle. Ş-apoi mai intervine şi o altă trăsătură a tinerilor noştri, respectiv că în discuţiile live, prea puţini exprimă tot ceea ce şi-ar fi dorit să exprime. Şi e păcat. O fi şi ăsta un complex, un alt element moştenit de la sovieticii care ne-au educat să fim obedienţi şi să ne lipsească încrederea în propriile capacităţi. Iar unii dintre cei care exprimă totul, de multe ori o fac într-un mod cu totul deranjant şi lipsit de respect faţă de interlocutori şi public. Dar asta e apanajul unei moşteniri de care unii se scutură mai greu. Tot păcat este că mulţi dintre cei care au vrut să vină pentru a exploata pozitiv momentul, n-au venit.

Şi totuşi, există tineri care vor şi pot să fie mai buni. Aceştia aleg să-i provoace pe vorbitorii la care au acces, să-şi răspundă unor întrebări mai vechi, să ceară răspunsuri mai sincere, să le arate că nu sunt de acord. Tot ei decid să mai aştepte cu exprimatul, dar în forul lor interior să-şi pună întrebări, să conteste răspunsurile pe care le primesc şi data viitoare să pregătească intervenţii viitoare pe măsura capacităţilor lor reale. În fond, asta înseamnă evoluţie într-un anumit sens.

Vom organiza, cu siguranţă, şi sesiuni în profunzime pentru a beneficia de experienţa, argumentele şi viziunile fiecărui vorbitor în parte. Trainingul din cadrul modulului ar fi o etapă intermediară între ceea despre ce am vorbit mai sus şi ceea despre ce spun acum. Dar despre training voi scrie mâine, când se va încheia sesiunea. Tot la fel de sec.

Partea informativă şi care va descrie strict beneficiile şi reuşitele o veţi citi mâine, pentru că atunci vom emite şi comunicatul care va cuprinde, în măsura în care se poate şi ideile de bază deprinse pe parcursul modulului.

Tudor Cojocariu

Development enthusiast | Marketing uplifter

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.