kremlin tagged posts

Ce vrea Kremlinul de la alegerile noastre?

Aflându-mă la un eveniment internațional, am fost întrebat de către o participantă dacă Putin mai are influență în Republica Moldova. Doamna era o rusoaică în vârstă, care locuia de mai mulți ani în exil undeva în Uniunea Europeană și fusese obligată să plece după o lungă experiență de luptă pentru drepturile rușilor (inclusiv electorale) în țara sa natală. N-am știut ce să-i răspund din prima, întrucât mi-au venit în minte o sumedenie de moduri prin care Kremlinul (care deseori e altceva decât Rusia) își exercită influența în RM.

Menghina rusească slăbește

Am început, bineînțeles cu armata din fâșia transnistreană, pe care Kremlinul lui Elțîn a promis în 1999 că și-o va lua acasă, dar pe care Kremlinul lui Putin a uitat-o acolo...

Read More

Un Dodon de dreapta




Știam bine că, printre criteriile de bază după care sunt aleși colaboratorii externi ai Moscovei, se numără docilitatea, caracterul gelatinos și flexibilitatea, în sensul proclamat de către tovarășul Ion Iliescu, care a fost întrebat, la un moment dat care este secretul menținerii sale îndelungate pe culmile puterii.

Dar dacă pe malurile Dâmboviței, asemenea personaje încep să dispară, dincoace de Prut, din fericire pentru ei și din nefericire pentru noi, ființează mai multe asemenea personaje. Unul dintre acestea este Dumitru Diacov, vechi partener al „bunicuței” socialiste din România, care a reușit de fiecare dată să găsească soluții pentru a rămâne la putere. Dar pentru că generațiile se schimbă, oportuniștii se reorientează, iar hidra moscovită trebuie să se reproducă, putiniștii au fost nevoiți să identifice un alt personaj, mai tânăr, mai alunecos și mai ipocrit decât proeuropeanul de după 2009 Diacov. Așa a apărut în peisaj Igor Dodon, care, după ce multă vreme a făcut-o pe tehnocratul neinteresat de politică, dar și după ce a fost format profesional cu resursele occidentalilor, s-a avântat la un moment dat în politica mare.

Read More

Libertatea, cea mai sigura cale spre Unire




Recent, o fostă parlamentară care va rămâne în istorie, alături de foștii săi colegi din PL, drept cea care a contribuit la recunoașterea limbii române drept limbă oficială în estul Moldovei istorice, a afirmat într-un interviu că Unirea nu mai este un subiect clandestin.

Trebuie să fim de acord cu dânsa, la fel cum trebuie să fim de acord cu faptul că, în afară de cei 8 ani de tristă amintire ai guvernării comunistoide, Unirea nici n-a fost un subiect clandestin.

Din contra, acest subiect era mereu adus în atenția publicului cu varii ocazii, unele potrivite, altele mai puțin. De exemplu, orice politician care se declara antirus, sau măcar proeuropean, era neapărat și unionist, fie și măcar declarativ, sau cel puțin etichetat ca atare de vreunul dintre „degetele de pe mâna Moscovei” de la acea vreme. Întotdeauna, de la Independență încoace, au existat grupuri care și-au asumat rolul de legitimi și, mai ales, unici promotori ai Unirii. De fiecare dată, proclamațiile erau încărcate de patos și mesianism, la fel cum, de fiecare dată liderii mai mari și mai mici ai acestor grupuri se acuzau reciproc de rele intenții, respectiv de dependență de aceeași Moscovă.

Read More

Localele schimba tot




Simt acum cam ceea ce simțeam pe 1 Decembrie, de Ziua Națională a românilor. Doar că e mai rău. Pentru că dacă la sfârșitul anului trecut vedeam, la propriu, roșu în fața ochilor, dar speram, bazându-mă pe angajamentele celor 3 șefi de partide, care promiseseră că vor forma AIE3, astăzi realizez că ne-am băgat singuri într-o groapă din care cu greu vom mai ieși.

Acum avem în față tabloul impotenței și ignoranței concetățenilor noștri. Aceștia n-au mai putut judeca drept, așa că au judecat strâmb, punându-i în fotoliul de primar pe 2 dubioși care vor face un tandem minunat împotriva a tot ce înseamnă europenitate, democrație, dezvoltare și civilizare...

Read More

Nevoia de prioritizare si protestul din 7 iunie




În urma publicării celor 2 articole recente în care abordam subiectul protestelor anticorupție și unioniste, m-am pomenit cu un șir de reacții mai mult sau mai puțin pertinente. Prin urmare, se cade să salut deschiderea unora de a vedea dincolo de tricoloare, chiar dacă fără a-mi da neapărat dreptate. Dar în același timp, trebuie să vin cu un șir de precizări adresate celor care s-au grăbit să mă acuze de lucruri neadevărate și neargumentate, majoritatea dintre ele atentând la valorile mele și la ideile în care cred.

Așadar, să le luăm pe rând. Îmi doresc reUnirea Republicii Moldova cu România, precum mi-aș fi dorit reUnirea cu orice comunitate istorică vecină actualului stat român, în care majoritatea locuitorilor să se autodeclare români și să-și dorească același lucru, la fel ca înainte de ocupația sovietică. Țin la dovedirea acestor realități prin metode transparente, moderne, bazate pe date empirice, nu pe speculații, speranțe și denaturări. Chiar dacă pentru mulți dintre noi, aceste manifestări se compun într-un tip de gândire de tip ”wishful thinking” (gândire bazată pe aspirații, să-i zicem) și denotă mai degrabă bună-intenție, decât rea-intenție.

Read More

Ce e de facut dupa manifestatiile unioniste?




Scriam acum câteva zile că expulzarea liderului Acțiunii 2012 a fost o ”greșeală intenționată” a autorităților moldovene, care a contribuit la promovarea marșului din 16 mai, motivându-i simpatizanții, dar mai ales liderii, să participe și mai activ la manifestații. Dincolo de acest cadou nesperat pentru simpatizanții bine-intenționați, dar așteptat de liderii A2012, expulzarea a mai generat câteva efecte grave. Acum, după ce lucrurile s-au mai așezat, vedem că imaginea RM, care era și așa pe bună dreptate șubredă, a avut de suferit în ochii partenerilor exxterni, în urma mediatizării din presa internațională șii a gazului pe foc turnat de expulzat. În plus, relațiile româno-române au fost afectate din temelie, la nivelul societăților și a opiniei publice de pe cele 2 maluri.

Ambele efecte perverse se datorează eforturilor asidue atât ale autorităților moldave, cât și ale liderilor Acțiunii, în frunte cu expulzatul. Dacă cele dintâi se fac responsabile de luarea unei decizii iresponsabile, pe care le-au ”explicat” stângaci prin citate din lege la grămadă, atunci cei din urmă au avut grijă să arate cu degetul asupra ”dictaturii de la Chișinău”, ”a neputinței instituțiilor române de a-și apăra cetățenii”, sau a ”nevalidității integrării europene ca proiect național”.

Read More

Visul american vs realitatea est-europeană




Mi-ar fi plăcut să pot avea un alt titlu. Dar contrastele m-au facut să prezint situaţia aşa cum mi s-a arătat în cele 10 zile de interacţiune cu societatea americană. Mi-ar fi plăcut ca cele trăite în SUA să nu mă fi impresionat atât de mult pe cât simt şi acum că au făcut-o. Mi-ar fi plăcut să revin dezamăgit, să pot spune că în ţara ta este cel mai bine, necondiţionat.

Am revenit din America mai îngrijorat. Am văzut lucruri minunate, care m-au pus pe gânduri. O absurditate, ar zice unii. O ironie, aş zice eu. Populăm un stat în care oportunităţile pierd mai mereu în faţa viciilor umane. Spun asta cu amărăciune. De multe ori, pe parcursul zilelor petrecute peste ocean, m-am surprins făcând

Read More

Un strigăt către moldovenii „di piști tăt”




Comunistul socialist Igor Dodon a lansat recent o nouă bălăurie cu pretenție de capodoperă de pe Bîc. Acesta, asemenea mai extravagantului său coleg într-ale potlogăriilor, Renato Usatîi, care vorbește despre el însuși la persoana a treia, a finanțat realizarea unui material propagandistic despre sine însuși, denumit ”Pocemu mî liubim Maldovu” (”De ce iubim Moldova”). Filmul de jumătate de oră reia minciunile și jumătățile de adevăr propagate de ani de zile, de data aceasta ambalate și mai atrăgător.

Din păcate, sunt tentat să cred că unele dintre enormitățile enunțate în material ar putea fi înghițite de către unii dintre ”moldovenii di piști tăt”, la care strigă un individ dubios chiar în debutul filmului. Orgoliul acestora este gâdilat în cel mai cinic mod prin intermediul mesajelor din film. Tocmai de aceea, le recomand să nu se îmbete cu apă rece, ci să atragă atenția la câteva detalii care se desprind din lingușirile cu accent de ocupant exprimate în spot.

Lingușirea nr. 1: Statul moldovenesc modern (655 de ani) a apărut cu mult înaintea celui românesc (155 de ani). Se evită 2 fapte esențiale.

Read More

Frontul antinațional se repliază




După o lungă și neobișnuită perioadă de liniște pe frontul politic, odată cu retragerea lui Mark Tkaciuk din Parlament, evenimentele au redevenit incitante. Dar nu neapărat și pozitive. Ieșit, parcă, dintr-o prelungă letargie, partidul comuniștilor a fost adus recent într-o stare de continuă fierbere, după o perioadă de mocneală și, tind să cred, pregătiri, în care publicul a fost ferit de știri senzaționale. Totul a început atunci când omul pe care cam toată lumea-l consideră maestrul intrigilor și înscenărilor și-a anunțat demisia din Parlament. Sau, mai bine zis, atunci când președintele Parlamentului, democratul Igor Corman, i-a anunțat demisia. Abia după două săptămâni, în care comunistul și-a pus la punct ultimele detalii din decor, acesta a organizat o conferință de presă în afara sediului PCRM, în care

Read More