Mișcări de fond în Alianță

Mai toată lumea se aștepta ca odată cu alegerea președintelui, tachinările publice din Alianță să ia sfârșit. Speranța asta avea și o bază rațională, pentru că aparent, în primul rând lipsa unui președinte genera tensiunile dintre cele 3 partide. Puțini s-au gândit, însă, că într-un stat în care pseudo-valorile sovietice încă mai stau în capul mesei, antipatiile, dorința de răzbunare, invidia și orgoliul vor prevala asupra gândirii constructive a politicienilor. Anume pe seama acestor trăsături deloc nobile ale mai marilor noștri aș pune recentele amenințări în adresa angajaților MAI care au hărțuit moldovenii reveniți din Italia, inițiativele premierului de demitere a vice-ministrului economiei, dublele standarde aplicate în cazul schimbării procurorului și alte cele.

S-ar părea că în primul caz, gestul premierul este unul chiar binevenit, acesta dând dovadă de sacrificiu prin criticarea unui ministrul din propriul său partid. Am putea să ne așteptăm, totuși, ca ținta să fie de fapt vice-ministrul aparținând unui alt partid. S-a văzut și în cel de al doilea caz, când a fost cerută demiterea unui vice-ministru, în locul ministrului. Ce-i drept, vice-ministrul aparținea chiar partidului condus de premier, ceea ce nu înseamnă că-n locul său va fi numit politic un alt membru de partid. Prin urmare, nu poate fi vorba de un sacrificiu în adevăratul sens al partidului. Pardon, al cuvântului.

Și totuși, de ce să fie demis un vice-ministru și nu direct ministrul? Probabil tocmai pentru că e mai greu să demiți niște pești mari. Sau poate că premierul chiar e pornit pe fapte mari și va porni ”cruciada” de la propriii colegi de partid. În acest din urmă caz, ar merita aprecierea cetățenilor care vor schimbări. Din păcate, însă, schimbările nu vin în primul rând de la vice-miniștri sau funcționari, ci de la decidenții politici, de la cei care i-ar putea demite pe cei dintâi în caz de nesupunere politică.

Iar acest din urmă gând ne duce la a treia situație tensionată creată recent, cea dintre premier și președintele liberal. Respectiv, ar fi greșit să credem că arestarea liderilor comuniști care au abuzat de putere timp de 8 ani, pedepsirea infractorilor de toate nivelurile implicați în violențele de după 7 aprilie, pedepsirea celor care subminează valorile naționale și Constituția republicii și multe altele, nu au fost posibile pentru că procurorul actual n-ar fi putut să o facă. Dimpotrivă, putem fi siguri că într-un stat încă sovietizat, deci polițienesc prin apucături și fire, Procuratura, MAI, SIS și tot corolarul de instituții de forță, au toate pârghiile necesare pentru a rezolva niște probleme. Și totuși, acestea nu se rezolvă. Explicația nu poate fi decât una și s-a vorbit la nesfârșit despre asta: nu există voință politică. De ce ar conta voința politic? Simplu. Pentru că procurorul a fost numit politic și ”aparține” de facto unui partid. Prin urmare, premierul face uz de duble standarde atunci când spune că-n fruntea Procuraturii nu poate fi numit un procuror general de către un partid politic. Adică, în 2009 s-a putut, tocmai conform acordului Alianței, iar în 2012, conform aceluiași acord, nu se poate. Ciudată treabă.

Cu toate acestea, instituțiile, în special cele de forță, trebuie să fie depolitizate. E și una din premisele democratizării și europenizării. Mă tem, însă, că nu prin aplicarea dublelor standarde în situații anume se va reuși, ci printr-un angajament comun al celor 3 partide din Alianță, de data aceasta public, ci nu secret. Este oarecum ironic ce observăm: acordurile secrete se respectă, iar cele publice, nu prea. Poate ar trebui să-și asume cu toții și depolitizarea instituțiilor tot în secret?

Din păcate, până atunci mai e cale lungă. Cert rămâne faptul că dacă până la alegerea președintelui, conflictele păreau mai mult mediatice, fără fond. Cu alte cuvinte, era doar praf în ochi și încălzire pentru eventuala campanie. Imediat după alegerea președintelui, însă, mișcările capătă mai mult conținut și devin de fond, ceea ce nu poate fi decât foarte bine și să vedem niște reforme și motivări reale, fie foarte rău și să se adeverească promisiunea socialistului roz privind resetarea Alianței.

One thought on “Mișcări de fond în Alianță

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *