În acest an 2018, la 159 de ani de la Mica Unire, am sărbătorit în stradă. Așa că, de data asta, gustul sărbătorii a fost de două ori mai amar. Dacă până acum serbam cu un nod în gât pentru că Unirea ne pare, în continuare, prea departe raportat la speranțele noastre (același nod din 1 decembrie și 27 martie), ieri am am mai simțit un nod. De câțiva ani, cam de pe la protestele împotriva exploatării abuzive a zăcămintelor de la Roșia Montana, iernile ne sunt marcate de proteste...
Am văzut recent filmul Crulic. Drumul spre Dincolo, proiectat la Centrul Public Soros București, în cadrul Open Society Film Initiative.
Nu cred că are vreun rost să povestesc prea detaliat despre ce este filmul, dat fiind că puteți regăsi suficient material accesând cele 2 link-uri de mai sus. Îmi propun, însă, să vă atrag atenția asupra acestei opere cineastice, așa cum o văd eu prin ochii unui profan în ale cinematografiei, dar și prin cei ai unui om profund impresionat de tot ceea ce a devenit din 2008 încoace povestea lui Claudiu Daniel Crulic.
În continuare, voi reda doar câteva dintre motivele pentru care merită să vedeți filmul, fie și în calitate de omagiu adus unui român demn, curajos și care nu și-a pierdut încrederea în dreptate până în ultima clipă. Născut în Dorohoi, Crulic a plecat în Polonia la muncă. Filmul prezintă într-un mod tragi-comic, povestit la persoana întâia totul, prin vocea celui care nu mai era. La un moment dat, acesta a fost acuzat de furt dintr-un magazin și a demarat procesul său. Claudiu a fost închis în urma mai multor abuzuri operate de instituțiile polone, purtat prin zeci de celule, insultat și privat de orice fel dedrepturi. La scurt timp, acesta a intrat în greva foamei, pentru că fusese nedreptățit, el aflându-se în Italia în momentul producerii furtului. Exista însoțitoarea din autocarul spre Italia care ar fi putut să confirme nevinovăția sa, doar că autoritățile n-au făcut nimic pentru
Read More