guvernare tagged posts

Așa cum era de așteptat, și în acest an vom avea parte de o agendă publică inflamată, inclusiv din cauza campaniei electorale pentru primele două municipii din Republica Moldova (RM), Chișinău și Bălți. Unii dintre noi vom vorbi despre Ziua Europei, iar ceilalți despre ziua victoriei (a se citi, după cum am mai scris anterior: ziua victoriei sovieticilor asupra moldovenilor). Deși, dacă am fi oameni serioși, care-și cunosc interesul și își permit luxul de a privi lucrurile prin prisma propriului interes național, am avea în vedere că, pentru noi, românii din RM, ziua de 9 mai e importantă din 3 motive: proclamarea independenţei de stat a României la 9 mai 1877, Victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial la 9 mai 1945 şi ...

În acest an 2018, la 159 de ani de la Mica Unire, am sărbătorit în stradă. Așa că, de data asta, gustul sărbătorii a fost de două ori mai amar. Dacă până acum serbam cu un nod în gât pentru că Unirea ne pare, în continuare, prea departe raportat la speranțele noastre (același nod din 1 decembrie și 27 martie), ieri am am mai simțit un nod. De câțiva ani, cam de pe la protestele împotriva exploatării abuzive a zăcămintelor de la Roșia Montana, iernile ne sunt marcate de proteste...

Încercarea recentă a guvernării de a se pune bine cu societatea și cu reprezentanții unor organizații non-guvernamentale, s-a dovedit a fi deopotrivă inutilă și insultătoare. Asta pentru că nimeni dintre factorii interesați și participanți la spectacolul de prost gust n-a câștigat nimic în urma evenimentului. Toată lumea a anunțat de la bun început că n-are de gând să semneze nici un fel de pact cu guvernarea, iar soluțiile pe care le-au enunțat la unison atât reprezentanții PCDA, cât și ceilalți, au mai fost enunțate și anterior. De altfel, cele două fapte sunt printre puținele care rămân dătătoare de speranță. În fond, unii dintre membrii structurilor civice reprezentate ar fi putut să se sucească până acum, pactizând cu puterea. Iar faptul că nu au făcut-o poate însemna doar două lucruri: fie aceștia chiar sunt niște oameni serioși și coerenți, fie puterea actuală este atât de șubredă, încât nimeni nu s-ar mai alia cu ea.

Prin urmare, gestul celor de la platforma civică de a părăsi sala se înscrie perfect în logica acțiunilor lor de până acum. Aceștia au făcut act de prezență, au vociferat solicitările pe care le-au primit simbolic de la miile de protestatari care îi urmează, după care au plecat. Negocierea și, cu atât mai mult, pactizarea cu cei pe care tot ei îi numesc hoți, criminali, bandiți, oligarhi, iar mai nou juntă, n-ar fi încăput în nici un scenariu rațional. Ei pur și simplu au acționat coerent. Dacă au făcut bine sau rău urmează să vedem la următoarele alegeri parlamentare. Dar cert rămâne faptul că ei se țin de propria lor agendă și de simțul comun.

Scriam săptămâna trecută că fiecare dintre cele 3 partide proeuropene, care declaraseră imediat după câștigarea alegerilor că vor forma AIE3, poartă toate o parte din vină pentru impasul  jalnic în care ne-am pomenit. Dar înainte de toate, poartă vina pentru abordarea netransparentă a unui subiect de interes național prin definiție, respectiv formarea unui guvern proeuropean. Iar comoditatea asta anti-democratică s-a perpetuat, desigur, prin insistența celor din PD, care s-au opus deschiderii negocierilor. Din această perspectivă, ignorarea tuturor celorlalți actori implicați în procesul de stabilire a priorităților de guvernare, pare infinit mai gravă decât amânarea până la limita legii a deznodământului.

Din acest motiv, astăzi avem cu toții o perspectivă deformată asupra meritelor și a ”meritelor” celor 3 părți. Doar cu PCRM treaba e clară, care își păstrează garnitura de personaje bune de pensionat, dar care se pricep de minune la a specula viciile proeuropenilor. Cu toate acestea, câteva lucruri au devenit clare în ultima perioadă, mai ales după ce PL a publicat lista celor 14 solicitări, iar PLDM și le-a asumat, tacit, cu excepția celui de partajare politică și nedemocratică a funcției de președinte al republicii. Gestul PLDM a fost unul lăudabil, chiar dacă a fost făcut cu doar jumătate de voce.

După ce şi-au dat unii altora peste mâini cu ocazia zilei de 9 mai, oficialii noştri au reuşit într-un final să adopte un discurs relativ omogen cu aceeaşi ocazie.

Aceştia au încercat să îmbine semnificaţiile, într-un stil tipic moldovenesc, amestecându-le şi contrazicându-se în mod inevitabil. Simbolurile s-au bătut cap în cap, înţelesurile s-au împiedicat reciproc, iar concluziile au fost, ca de obicei… inconcludente. Toată lumea e de vină şi toată lumea e nevinovată în acelaşi timp. Are vreun sens? La noi are.

Numai la noi criminalii sunt lăsaţi să dăinuiască veşnic şi numai la noi totul se întoarce cu f*ndul în sus exact în momentele în care este nevoie de un mesaj unic, tranşant şi univoc. Dar nu...

Fără a avea intenția de a promova FDRM sau concepțiile acestei structuri așa cum sunt ele și în totalitate, postez în continuare o declarație care reflectă și multe dintre părerile mele:

În Vinerea Mare, la NIT – unul dintre posturile de televiziune care amplifică ideologia comunistă, devenită în RM ideologie de stat prin încălcarea articolului V al Constituţiei RM, preşedintele RM – preşedintele Vladimir Voronin a lansat un atac fără precedent în istoria statelor care fac parte din OSCE, acuzând România, fără nici o dovadă, că ar fi declanşat în anul 1992 războiul de pe Nistru, impunându-i preşedintelui de atunci al RM, Mircea Snegur, să înceapă acest război (care a şi declarat între timp că afirmaţiile lui Vladimir Voronin „sunt aberaţii”). Ţinând cont de gravitatea acuzaţiilor şi de iresponsabilitatea celui care le-a făcut publice din poziţia de preşedinte al statului Republica Moldova,