rogozin tagged posts

Acum că am întors miliardul în bugetul de stat, am pedepsit vinovații și am luat toate măsurile de precauție pentru a evita asemenea calamități în viitor, putem să ne ocupăm și de chestiuni de geopolitică, sau, cum ar spune unii, de ”marea” politică. Guvernarea noastră, prin ministrul afacerilor externe Galbur și prin speaker-ul Candu (care chiar funcționează ca purtător de cuvânt al guvernării, nu doar de ”spicher” în Parlament), l-au declarat pe Rogozin persona non-grata. Într-un acces de demnitate națională, întărit de alt acces de demnitate personală a coordonatorului Plahotniuc, puterea a zis că până aici i-a fost rusului...

Având în vedere că veştile bune sunt deseori stigmatizate într-o societate aflată într-o continuă goană a superficialului absurd, am considerat că este momentul să ne oprim puţin, să tragem aer în piept şi să încercăm să ne dumirim cu privire la evenimentele în a căror vâltoare ne tot pomenim fără să ne dăm seama la timp. Vestea bună care trebuie să ajungă la fiecare moldovean este că UE este alături de noi, iar pentru a înţelege în ce fel, e suficient să aibă ochi, urechi şi o minimă deschidere. Concret, cea mai recentă veste bună pentru toţi moldovenii este că producătorii noştri de vinuri vor avea acces liber şi deplin pe piaţa europeană.

Anunţată de către comisarul european pentru agricultură, românul Dacian Cioloş, vestea a venit ca o gură de aer proaspăt după o lungă şi sufocantă

Recenta vizită a vicepremierului rus Rogozin ne-a bulversat din nou, sau cel puţin pe unii dintre noi. Îi am, bineînţeles, în vedere pe acei care mai sesizează diferenţele dintre un stat independent şi o entitate amorfă, membră a defunctei uniuni sovietice moscovite. Comportamentul diplomatului fără diplomaţie Rogozin a atins pe parcursul recentei vizite noi cote de aroganţă, permiţându-şi să ne ameninţe sarcastic, că riscăm să îngheţăm la iarnă. Atitudinea de proprietar de sclavi pe care a manifestat-o rusul ar trebui să ne pună pe gânduri, dar şi pe fapte.

Se impun un şir de reacţii ferme ale oficialilor noştri, în primul rând prin intensificarea eforturilor de apropiere de UE, precum şi de diversificare a surselor de energie. Nici o soluţie extremă (declaraţii-răspuns tăioase, declararea drept persona non-grata sau boicotarea relaţiilor cu Rusia). Ieşirile lui Rogozin se petrec la nivelul jocurilor publice de putere, nicidecum a faptelor. În plus, Rogozin nu a încălcat nici o lege atunci când a făcut acele 2 aluzii. În schimb, a dat pe faţă într-un mod cu totul bădărănesc esenţa politicii ruseşti în raport cu fostele state sovietice: „our way or the highway!”

Toți vor să fie în rând cu lumea, până și Rusia. Prof. Dan Dungaciu spunea că în Republica Moldova nu se prea face politică, ci geopolitică. Pornind de la acest percept, putem citi intenția mai veche a rămășițelor peceremiste, cu tot cu sateliții lor, de a crea un pol de stânga modern și european, un ecou al tentativelor de modernizare a Rusiei. Fiind văzută drept o cucoană văduvă și țâfnoasă, care, în lipsa vreunor virtuți, se laudă numai cu testamentul răposatului, aceasta caută periodic să dea dovadă de indulgență și toleranță față de marile procese din ”străinătatea sa imediată”.

Avându-l pe încăpățânatul general Voronin drept partener de negocieri, mimarea modernizării nu se poate face. Este un fapt. Acesta este un moldovenist convins, având și apucături staliniste în privința gestionării unor organizații și fenomene. Prin urmare, Rusia a avut nevoie să-și creeze un alter-ego peste Nistru, cu care să poată defila atunci când liderii ei se vor cufunda în aburi de alcool alături de finuții lideri europeni

Totul se rezumă la repere.

Într-un stat în care chestiunea identităţii naţionale încă mai stă pe sub preş, iar cei care încearcă să o scoată la lumină şi s-o cureţe de praf sunt băgaţi şi ei sub preş, reperele sunt cu dosul în sus.

Într-o ţară în care naţiunea titulară s-a obişnuit să le călărească pe celelalte, fie în interiorul, fie în afara propriilor graniţe, reperele sunt şi mai cu dosul în sus.
Prin urmare, dilemele noastre privind rostul, direcţia şi până la urmă, modelele de urmat ale republicii, sunt legitime.

Concret. Într-o emisiune, preşedintele Timofti, deţinătorul apolitic al cele mai înalte funcţii politice în stat,