Un pol proeuropean si antioligarhic
În timp ce la București, clasa politică românească este pe cale de a se reforma, sub presiunea celor mai mari proteste de stradă de la Revoluție încoace, noi încă ne mai tragem de șireturi privind chestiuni scandalos de banale. În România, după prima zi de protest, au picat guvernul și un primar de sector cu cele mai bune șanse la primăria generală. În RM, după jumătate de an de proteste, a picat un partid care susține revendicările protestatarilor. În mod ironic, diferența uriașă de nivel este dată chiar de cuplul Ponta-Plahotniuc. Dacă primul a demisionat la cererea noului său șef pe linie de partid, Dragnea, luând cu el întregul guvern, atunci al doilea a rămas în picioare, trimițând la plimbare, printr-o majoritate parlamentară pro-moscovită, guvernul proeuropean moldovean.
Mai mult. Întregul sistem de pe malul Dâmboviței se clatină acum serios, sub ghionturile Direcției Naționale Anticorupție, iar acum și ale străzii. Căderea guvernului a sporit numărul protestatarilor din întreaga țară, care, obținând o victorie imediată, dar imensă, au ieșit entuziasmați să ceară ceea ce au tot cerut mocnit de la Revoluție încoace: o clasă politică nouă, funcționari competenți, factori decizionali integri, o justiție curată și, nu în ultimul rând, respect. Sistemul moldovenesc, însă, se regenerează mereu ca un balaur, iar majoritatea populației, fie din comoditate, fie din lipsă de viziune, fie dintr-o dură disperare, înghite gogoșile artizanilor sistemului, prin presa prostituată, sau prin rețeaua de institiții și business-uri îmbârligate, de care depind cu toții.
Astăzi ne-am pomenit, după 6 ani de guvernare „proeuropeană”, probabil mai bună totuși decât ceea ce ar fi fost PCRM/PSRM și cine mai știe ce, că hidra a făcut pui și speculează, în continuare, viciile și slăbiciunile oponenților săi politici. Mai un dosar pentru afaceri ilegale, mai o filmare deocheată, mai o înregistrare compromițătoare și lucrurile merg înainte. Iar pe oameni chiar par să-i intereseze aceste lucruri, mai mult decât funcționarea instituțiilor, eficiența fondurilor publice, avansarea reformelor și transparența decizională. Can-canu-i frate cu românul. De pe ambele maluri. Doar că pe malul drept can-canul își știe locul și interferează mai puțin cu treburile cu adevărat publice.
Din această perspectivă, recenta decizie a PLDM de a nu participa la formarea unui guvern ”proeuropean” alături de PD, în condițiile în care timp de 6 ani nu au reușit să stăvilească apetitul pentru corupție și parazitare a foștilor lor colegi de guvernare, pare îndreptățită. În fond, de ce s-ar aventura într-o asemenea întreprindere, dacă una dintre rațiunile de bază de a se afla la guvernare alături de un cancer, cea de a contribui cât de cât la dezvoltarea RM, s-a dovedit a fi un eșec? Mai mult, PLDM a participat și el, prin oamenii săi viciați, care acum sunt dați în urmărire generală, sunt urmăriți penal, sau se află deja la răcoare, la dezmățul colectiv. Bacilul corupției a pătruns adânc în măduva unor activiști de partid, dar mai ales a șefilor lor, în loc să-și scadă influența pe măsură ce societatea „avansa pe calea integrării europene”.
Tocmai de aceea, șutul pe care l-a primit PLDM de la foștii colegi de alianță trebuie transformat, de ei înșiși, într-un pas înainte. Oportunitatea de care, fără voia lor, beneficiază astăzi, trebuie să fie valorificată, iar noi observăm că s-a trecut deja la prima etapă a planului. Sau, cel puțin, lucrurile par să meargă în această direcție. Prin poziționarea partidului împotriva celor din PD și, respectiv, a sistemului, liberal-democrații dau dovadă de curaj și ambiție, în spiritul protestelor din dreapta Prutului, ceea ce este un lucru bun, deși tardiv.
Pentru a reuși în acest presupus demers, partidul ar avea nevoie de următoarele lucruri, care, ne-ar putea părea astăzi oarecum utopice. O raportare corectă la cazul ex-președintelui de partid Filat, ceea ce ar presupune mai puțin fanatism și mai multă sinceritate, indiferent de sentința judecătorilor. Există și alte metode de a apăra un om decât declarații bombastice și încercarea de a construi din fostul lider un înger imaculat. Pe urmă, demararea unui proces de reformare internă profundă, prin impunerea unor rigori de integritate și competență clare. Autolustrarea partidului de elemente corupte și iresponsabile ar fi o condiție esențială. Aducerea în față a unor figuri noi, necompromise, în frunte cu Maia Sandu, ar fi, de asemenea necesară. Și, în fine, se impune coalizarea cu celalalte forțe, fărâmițate cum sunt, pentru a crea un pol proeuropean de centru-dreapta, disociat în totalitate de Plahotniuc, dar și de alți indivizi îmbogățiți prin metode obscure, în vremuri și mai obscure.
Această din urmă aspirație ar putea fi satisfăcută prin demararea unor negocieri sincere și responsabile cu anumite segmente din PL, PPEM (care, să ne amintim, s-au abținut de la votarea moțiunii de cenzură împotriva guvernului Streleț). Asta pentru că, în mod cert, nu toți membrii PL și PPEM sunt încântați de afinitățile și dependențele unor lideri ale acestor partide față de sistemul creat de Plahotniuc și vulgarizat de Usatîi. De asemenea, susținătorii PCDA ar putea constitui o bază importantă pentru coagularea unui pol proeuroepan antioligarhic. Și nu mă refer neapărat la oamenii pe care îi vedem astăzi pe scena protestelor de la Chișinău. Liderii formali ai manifestațiilor ar face bine să rămână acolo, ducându-și la capăt angajamentele față de miile de oameni care au răbdat frig și foame pentru a-și exprima nemulțumirile în piață. Mulți participanți mai puțin văzuți ai acestor manifestații, cetățeni devotați societății din care fac parte, buni profesioniști și demult integrați în UE prin mentalitate și mod de viață, ar putea, însă, să constituie în acest moment cea mai accesibilă sursă internă de oameni potriviți pentru asemenea aspirații, de rând cu veșnic ne-valorificată resursă a diasporei.
Liberal-democrații, dar și oamenii rezonabili necorupți din celelalte formațiuni, care și-au mai păstrat niște fărâme de entuziasm și încredere în propriii concetățeni, se află astăzi în fața aceleeași dileme: fie își unesc resursele și capabilitățile, fie rămân să plutească în derivă pe valurile întunecate ale oligarhiei cu un singur nume din Prutonistria.