proteste tagged posts

Cum sa transformi Ziua Independentei in circ. Ghid practic oferit de PlaSorDon

De câțiva ani încoace, tot scriu articole dedicate Zilei Independenței de URSS a entității care astăzi se numește pompos Republica Moldova. ”Res publica” – treburile publice. Adică ceva ce nu poate exista fără public, fără popor, fără propriii cetățeni. Dar iată că puterea reprezentată de 3 personaje macabre încearcă din răsputeri să existe paralel cu republica. Plahotniuc, Dodon și Șor, fruntașii neperiați ai puterii de stat și nu numai, au decis să ne ofere circ în loc de sărbătoare, violență în loc de dialog și probleme în loc de soluții. Ei fac asta demult, doar că acum, de Ziua Independenței, republica a răbufnit într-un imens protest...

Read More

Cu ce ne alegem cand Dodon si Plahotniuc ies la film impreuna

Conform grupării care deține de pe vremea agrarienilor puterea în stat, proiectul de lege care prevede introducerea votului mixt a fost votat atât de guvernare, cât și de opoziție. Conform acestei versiuni strâmbe a adevărului, puterea este reprezentată de PDM, iar opoziția de PSRM și PPEM, ceea ce, la o primă și superficială vedere, pare valid. Până la urmă, clivajul proeuropean/prorus există (PD vs PSRM), săgeți demagogice dintre Dodon și Candu există (sau au existat), o retorică publică războinică susținută de sateliți ai celor 2 partide există. Așa că, cel puțin în ochii celor care încă mai contează pentru putere, adică a partenerilor occidentali care-i finanțează, lucrurile ar trebui să fie în favoarea puterii.

Doar că aceștia nu-s atât de...

Read More

Протесты в Румынии. Люди вышли на улицы, чтобы чиновники не вышли из тюрем

Intervenție pentru NeewsMaker.md cu privire la protestele anti-corupție din România:

Schimbările care ar urma să fie impuse au rolul de a-i apăra pe oameni ca Liviu Dragnea, Dan Voiculescu (condamnat pentru spălare de bani) și mulți alți baroni locali, sau persoane care au făcut afaceri cu statul.
Guvernul nu degeaba a decis să dea aceste ordonanțe, evitând dezbaterile parlamentare, întrucât în Parlament ar fi fost mai greu să treacă asemenea inițiative. Adoptarea unor legi presupune respectarea unor proceduri mai greu de ocolit, inclusiv audieri și consultări publice la care ar participa ONG-uri, experți și alți actori, care s-ar fi opus, după cum s-a și văzut, unor asemenea abuzuri.
De aceea, puterea a decis să abuzeze de această fereastră a ordonanțelor de...

Read More

Parlamentul de maine se construieste azi

Am participat ieri la evenimentul de lansare a raportului anual al think-tank-ului bucureștean Expert Forum. În mod evident, așa cum bine îi stă unui think-tank, lansarea a fost de fapt o dezbatere. Și una foarte consistentă, de altfel, cu subiecte și idei foarte bine delimitate și bine argumentate. Cu cele mai multe dintre acestea rezonez și mă bucur că avem conturat un alt pol de analiză a chestiunii relației româno-române, pe lânga cel tradițional deja al Fundației Universitare a Mării Negre, alături de Acțiunea 2012 & friends. Cu cât mai multe poluri, forumuri și grupuri cu atât mai bine. În fond, relațiile sunt complexe. La fel și Unirea, tot complexă este. Prin urmare, o singură perspectivă n-ar putea nicidecum duce la dezideratul nostru comun. Puteți vedea aici înregistrarea integrală a evenimentului, inclusiv intervenția mea de pe la sfârșit.

De fapt, anume ideile exprimate în această scurtă intervenție le voi dezvolta în continuare. Ascultându-i pe vorbitori, inclusiv pe Maia Sandu, care a fost key note speaker, am avut o senzație de deja-vu. Păstrând limitele și admițând evoluția calitativă a personajelor pozitive, mi-am amintit de anii 2006-2009, când auzeam același discurs, cu alte accente și alte personaje negative, din partea Partidului Liberal, Alianței Moldova Noastră și a Partidului Liberal Democrat. Până și Partidul Democrat avea o retorică ce nu provoca doar greață, așa cum se întâmplă acum.

Read More

Generatia protestelor

Articol scris pentru revista Contrafort, nr. XI-XII, la mijlocul lunii noiembrie

Acum, când scriu acest articol, întreaga Europă își plânge morții. Aseară am aflat de masacrul teroriștilor islamiști împotriva națiunii franceze, în care au fost uciși și 2 tineri români. Asta după ce, acum 3 săptămâni a ars clubul bucureștean Colectiv, cu tot cu oamenii din el. Catastrofa a luat deja  55 de tineri români, iar alte câteva zeci se zbat între viață și moarte. De fapt, s-ar putea ca până în momentul în care veți citi aceste rânduri, bilanțul să arate și mai înfiorător. Numai conștientizarea acestui fapt, precum și sentimentul de neputință în fața unei calamități cauzate de ignoranța și lăcomia umană, ar trebui să ne dea fiori. Oricine ar fi putut fi acolo, în acel subsol lugubru, populat cu de 5 ori mai mulți oameni decât permitea legea. Privind din această perspectivă, ne dăm seama că întrebarea corectă pe care ar fi trebuit să și-o adreseze proprietarii barului, dar și birocrații care le-au eliberat arbitrar autorizațiile de funcționare, nu este oare de ce?, ci când? Oricine dintre noi s-ar fi putut afla înăuntru. La fel cum oricine dintre noi și-ar fi putut pierde acolo pe cineva drag.

Read More

Un pol proeuropean si antioligarhic

În timp ce la București, clasa politică românească este pe cale de a se reforma, sub presiunea celor mai mari proteste de stradă de la Revoluție încoace, noi încă ne mai tragem de șireturi privind chestiuni scandalos de banale. În România, după prima zi de protest, au picat guvernul și un primar de sector cu cele mai bune șanse la primăria generală. În RM, după jumătate de an de proteste, a picat un partid care susține revendicările protestatarilor. În mod ironic, diferența uriașă de nivel este dată chiar de cuplul Ponta-Plahotniuc. Dacă primul a demisionat la cererea noului său șef pe linie de partid, Dragnea, luând cu el întregul guvern, atunci al doilea a rămas în picioare, trimițând la plimbare, printr-o majoritate parlamentară pro-moscovită, guvernul proeuropean moldovean.

Mai mult. Întregul sistem de pe malul Dâmboviței se clatină acum serios, sub ghionturile Direcției Naționale Anticorupție, iar acum și ale străzii. Căderea guvernului a sporit numărul protestatarilor din întreaga țară, care, obținând o victorie imediată, dar imensă, au ieșit entuziasmați să ceară ceea ce au tot cerut mocnit de la Revoluție încoace: o clasă politică nouă, funcționari competenți, factori decizionali integri, o justiție curată și, nu în ultimul rând, respect. Sistemul moldovenesc, însă, se regenerează mereu ca un balaur, iar majoritatea populației, fie din comoditate, fie din lipsă de viziune, fie dintr-o dură disperare, înghite gogoșile artizanilor sistemului, prin presa prostituată, sau prin rețeaua de institiții și business-uri îmbârligate, de care depind cu toții.

Read More

Bucuresti. Lectia

Există momente de împlinire, în care te simți mândru de națiunea din care faci parte. Pentru mine, aceste momente nu se mai identifică demult cu simpla fluturare a steagurilor, cu invocarea lui Burebista și Decebal, sau, cu atât mai mult, cu lozincile goale ale unor demagogi temporar unioniști. Sentimentul de mândrie națională, pentru că despre acesta este vorba aici, apare atunci când o largă comunitate de români, poate majoritatea acestora, se solidarizează în urma unor evenimente, emanând valori cu adevărat importante. Voința comună, în virtutea unor aspirații nobile, este și ea un element important al acestui sentiment extraordinar.

Rareori se întâmplă ca o națiune să reușească performanța de a se uni în mod cu totul firesc. Fără organizatori din umbră, fără intenții ascunse, fără hoți de proteste, fără falși patrioți și, mai ales, fără agende obscure. În cazul protestului de ieri, 3 noiembrie, care pare să fie doar începutul unui lung maraton, organizatorii au fost toți participanții (fapt recunoscut și de către autorități, de la jandarmerie la președinție), intenția a fost de a transmite mesajul ”Nu plecăm până nu plecați!”, hoții de proteste nici nu s-au încumetat să deschidă gurile (deși atât la București, ca și la Chișinău, există suficiente specimene), falșii patrioți n-au apucat să se desfășoare, iar agenda a fost una cât se poate de clară: ”Ponta, Piedone și Oprea – demisia!”.  

Read More

Revolutia Fratilor Secera & Ciocan

Așadar, Igor ”Seceră” Dodon și Renato ”Ciocan” Usatîi, și-au dat seama că nu sunt suficient de penibili de unii singuri și au decis să se ia de mână. După ce orgoliile lor mari de oameni mici nu i-au lăsat să-și unească devierile, acum s-au văzut nevoiți de tutorii lor financiari, deci morali, să se împreuneze.

Ca niște veritabili pui de Dzerjinski, au pus mâna pe recuzita aferentă și au pornit în șir sovietic, adică buluc, să mărșăluiască pe străzile Chișinăului, blocând circulația și acoperind găurile din trotuarele cu borduri sparte. Flancați de concetățeni de ai noștri, care nu s-au dumirit nici în 2015 că uniunea sovietică nu mai există decât în mințile lor, cei doi au vociferat cu aplomb lozinci pentru creiere înfierbântate și plate...

Read More

Parazitii protestelor proeuropene

În Piața Marii Adunări Naționale, lucrurile evoluează într-un ritm alert. Iar dacă în PMAN lucrurile se întâmplă cu o asemenea viteză, atunci ecourile acestor evenimente ajung neapărat și în republică prin presă, prin oamenii care circulă, prin studenți, instituții, sau prin filialele partidelor. Iar ecourile se întorc și ele pe aceeași direcție.

Există mărturii din orașele republicii, precum că oameni cu funcție de răspundere din cadrul celor două formațiuni, au trimis autocare la Chișinău, pentru protestul din 6 septembrie, fără știrea organizatorilor. Nu știu cât de adevărate sunt acestea, dar nu m-aș mira dacă ar fi așa. Punându-mă în locul celor doi tineri lideri moscoviți, Usatîi și Dodon, mi-aș face griji pentru că unii care nici măcar n-au partid, mi-au luat-o înainte și au scos câteva zeci bune de mii de oameni în stradă. Asta în timp ce eu, ditamai aspirator de bani murdari, finanțat de cel mai puternic și totodată cinic om de pe planetă, n-am reușit să scot decât câteva sute. Tocmai de aceea, aș fi decis, sau i-aș fi lăsat pe alții să decidă în locul meu, să încerc să preiau energiile strânse la un loc prin efortul altora, recunoscându-mi incapacitatea de a organiza ceva similar.

Read More

Nu mai vreau sa votez

Am devenit un votant pretențios. Din 2005, când am votat pentru prima dată, s-au schimbat foarte multe lucruri. Atunci aveam o singură variantă, iar peisajul politic se împărțea în 2 tabere: noi, românii proeuropeni și ei, sovieticii antieuropeni de toate etniile. De aceea, dar și datorită vârstei, nici nu aveam cum să am pretenții de la clasa politică. Asta aveam în buletinul de vot, asta votam. Simțeam că votul meu va schimba tot și-i va înlătura pe comuniști de la putere. În naivitatea mea, nu concepeam ca lucrurile să meargă într-o altă direcție decât cea trasată de votul meu. Și totuși, puterea din 2001 a continuat să profaneze statul până în 2009 și, chiar și până astăzi, după cooptarea lor la putere la începutul anului.

Atunci, în 2005 chiar voiam să votez. Astăzi, când există mai multe alternative, ale căror defecte și slăbiciuni sunt la vedere, dorința de a vota se destramă. Astăzi, a vota doar conform dorinței este un lux, pe care foarte puțini și-l permit. Poate doar naivii sau fanaticii. Astăzi, votul celor mai mulți dintre noi se bazează, chiar dacă nu realizăm întotdeauna, pe cu totul alte tipuri de motivații.

Putem alege doar din ceea ce ni se oferă. Fiecare scrutin electoral vine cu o singură listă de candidați, respectiv cu o singură listă de partide care girează niște consilieri municipali. De aceea, a aștepta primari pe cai albi și consilieri imaculați, nu este o soluție care ar putea duce undeva. Fiecare dintre noi poate pune ștampila doar pe cei înscriși pe buletinele de vot. Prin urmare, orice divagații pe marginea unei presupuse perfecțiuni a vreunuia dintre candidați sunt inutile și denotă fie ipocrizie, fie fanatism.

Read More

Istoria românilor, cea integrată

Dezbaterile privind denumirea obiectului de studiu care ar urma să fie predat din această toamnă în școlile și liceele noastre s-a inflamat odată cu declarațiile inițiale ale ministrului Șleahtițchi, care a transmis mesajul că urmează să trecem neîntârziat la studierea istoriei integrate. Atât a fost suficient pentru ca făgașul discuției să devieze de la conținut la forme. Au urmat declarații bătăioase venite din partea unor profesori, pedagogi, grupuri civice; au fost organizate proteste publice, au fost semnate petiții scrise și online etc. Așadar, a fost provocat un val masiv de reacții, unele dure, altele moderate, menite să condamne declarațiile și în ultimă instanță, acțiunile ministerului.

Printre contestatari s-au numărat intelectuali, tineri, elevi, pensionari și alte categorii sociale și de vârstă, ceea ce indică asupra unei sensibilități sporite a societății în legătură cu acest subiect. Nimic nou sub soare, or de 20 de ani încoace, cam cu din astea ne ocupăm și cam astea ne țin uniți ca cetățeni de experiment ai acestui stat, oricât de ironic ar suna.

Aparent, avem de a face cu 2 tabere adverse și, cel mai important, vizibile. Totuși, indiciile arată că taberele nu sunt chiar acele care ne sar în ochi la prima vedere. Cu alte cuvinte, de fapt nu există un ministru și un premier rău, 3 președinți de partide ignoranți

Read More