liberali tagged posts

Fiecare sfârşit de an readuce în dezbaterea publică, dar şi în discuţiile familiare, subiectul Crăciunului, sau mai bine-zis a „Crăciunurilor”.

Contrar specificului sărbătorii, încărcat de semnificaţii spirituale şi familiale, dezbaterea s-a purtat în termenii obişnuiţi, adică în cei ai cinismului, egoismului şi superficialităţii. Cu mici excepţii (vezi articolul Victoriei Nedelciuc de pe soros.ro şi studiul Olgăi Cojocaru de pe theblacksea.eu), atitudinile actorilor implicaţi au conţinut o doză prea mare de isterie şi nerăbdare.

Mă refer, în primul rând, la actorii politici, care, în buna tradiţie est-europeană, au generat şi în 2013 conflicte geopolitice artificiale pornind de la chestiuni prin definiţie socioculturale. Pe de o parte, am văzut cum liberalii au profitat de ocazie, impunându-şi punctul de vedere în faţa membrilor şovăielnici ai coaliţiei proeuropene, consolidând simpatiile unei categorii de public faţă de partidele lor. Pe de altă parte, am văzut cum comuniştii au ratat ocazia să tacă, insultând agresiv,

Când nu mai credeam că politicienii mai pot veni cu niște insulte cu adevărat originale în adresa populației, iar prin urmare cu adevărat cinice, iată că ai noștri îmi demonstrează contrariul.

Neutrul și neutralizatorul grup Dodon, re-brand-uit în mai pomposul și maideperspectivul PSRM, urmat de ceilalți doi centriști (geopoliticește vorbind), Lupu și Filat, au venit cu o argumentare pe cât de cinică, pe atât de anecdotică. Inspirându-se, probabil, din teoriile psihologiei moderne, sau poate din cele sociologice clasice (vezi elitele-vulpi ale lui V.Pareto), cei 3 lideri de partide au venit cu propunerea ca data alegerilor prezidențiale din Parlament să fie numită înainte ca 61 de deputați să fi convenit asupra vreunei candidaturi. Motivul invocat fiind că pasul respectiv ”va impulsiona

Într-un articol întitulat AIE – ostatica lui Ghimpu, Dionis Cenușă arată că Lupu și Filat ar pierde, citez, ”fluxurile de bani pe care fiecare le controlează în diverse domenii”, și totuși îi așează mai presus decât pe Ghimpu în ”topul legitimității și rațiunii”, după cum putem să înțelegem din logica expusă.

Orgoliul personal al lui Ghimpu, pe care unii au decența de a-l numi onoare, se situează în seria de argumente ale autorului, în timp ce orgoliul chiar e o chestiune greu de identificat, mai ales dacă încerci să-l prezinți drept mobil într-un angrenaj complicat precum este (geo)politica noastră. După care, autorul vine cu mai multe judecăți de valoare privind întregul Partid Liberal, afirmând că singurul motiv pentru care ar fi acesta în parlament, ar ține de existența unui electorat care-și dorește ”o unire metafizică cu România”. Dincolo de faptul că autorul insultă toți membrii partidului, acesta îi insultă și electoratul, care s-ar purta ca niște turmentați care

În primăvara anului trecut, cu câteva zile înainte de 27 aprilie, a fost pentru prima dată în istorie instituită Ziua Drapelului de Stat, zi naţională, deci marcată la nivelul întregii republici. Prin urmare, tot pentru prima dată, în ziua de 27 aprilie 2010 au avut loc primele manifestaţii dedicate Tricolorului nostru, numit convenţional ”Drapel de Stat”. Fie şi aşa. Oricum, valoarea faptului că în sfârşit vom avea cu toţii ocazia să ne mândrim cu apartenenţa noastră la un spaţiu etnic unic, marcat în mod simbolic de cele 3 culori a rămas aceeaşi. Tot în 2010 a fost adoptată Legea cu privire la Drapelul de Stat, lege care în forma sa iniţială parvenită de la guvern cuprindea doar 6 pagini, după care prin contribuţia vicepreşedintelui Comisiei naţionale de heraldică, a ajuns la circa 15 pagini,

O campanie pentru locale este una axată pe personalitatea candidatului. Orice s-ar spune, chiar şi lista consilierilor este trasă din urma tot de respectivul candidat. Nu degeaba candidaţii PL,  PLDM, PCRM (şi alţii) pentru Primărie se află în capul respectivei liste, chiar dacă în adâncul sufletului, fiecare cap de listă se imaginează în scaunul de primar. Din această perspectivă şi după o perioadă de monitorizare a manifestărilor fiecăruia dintre potenţialii candidaţi (iar de azi a candidaţilor precişi), realizez că actualul şi viitorul primar Dorin Chirtoacă nu are cu cine concura.

Există în minţile noastre, dar şi în setul de strategii electorale, anumite scheme prin care aceeaşi forţă politică scoate în faţă mai multe candidaturi pe care le utilizează...

Astazi, Romanian Global News a preluat un articol al agentiei Deutsche Welle prin Unimedia, in care pagina electronica a germanilor reflecta spusele comentatorului transnistrean Aleksandr Galin referitor la eventualele schimbari geopolitice din zona.

Avand in vedere ca NATO se apropie din ce in ce mai mult, UE devine din ce in ce mai interesata de investitii in RM (atat in economie, in sectorul civil cat si in politicienii declarati pro-europeni ), eventuala revenire a teritoriului basarabean in corpul firesc al Romaniei. Toate bune, insa problema cea mare a ajuns sa fie “poporul transnistrean”. Autorul comenteaza pe marginea unei eventuale alaturari a acestuia de cel romanesc, cu tot cu rusi, ucrainieni si alte natiuni ne-romane. Desigur, sunt vizati si “moldovenii”,

În condițiile în care spațiul românesc a constituit dintotdeauna obiectul disputelor dintre marile puteri europene, fiind mărginit atât de granițe fizice cât și de hotarele mai puțin vizibile ale culturii, națiunea română s-a văzut pusă mereu în situația de a fi asimilată de către vecini. Fiind conștient că de modul în care ne vom raporta la aceste presiuni va depinde însăși soarta noastră ca popor, dar și ca stat național unitar, am hotărât să prezint unele dintre teoriile și abordările sociologilor români referitoare la acest subiect.