Așa cum era de așteptat, și în acest an vom avea parte de o agendă publică inflamată, inclusiv din cauza campaniei electorale pentru primele două municipii din Republica Moldova (RM), Chișinău și Bălți. Unii dintre noi vom vorbi despre Ziua Europei, iar ceilalți despre ziua victoriei (a se citi, după cum am mai scris anterior: ziua victoriei sovieticilor asupra moldovenilor). Deși, dacă am fi oameni serioși, care-și cunosc interesul și își permit luxul de a privi lucrurile prin prisma propriului interes național, am avea în vedere că, pentru noi, românii din RM, ziua de 9 mai e importantă din 3 motive: proclamarea independenţei de stat a României la 9 mai 1877, Victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial la 9 mai 1945 şi ...

Unii dintre voi știu că, între 2012 și 2015 am scris editoriale la ziarul TIMPUL, lucru care mă face mândru. Totuși, dezamăgit fiind de politica lor editorială pe care o practică de ceva timp, am scris recent un articol în care reclamam această politică găunoasă, de promovare a unionismului agresiv, dar și a Partidului Democrat și a sateliților săi, caracteristică mai multor surse media importante, printre care Timpul și Deschide.md.
Zilele astea, un cititor mi-a lăsat un comentariu la articol, în care adăuga un element și mai rușinos: Timpul îl promovează pe rusofonul, șovinul și hoțul Ilan Șor. De curiozitate, am dat căutare pe site după numele ”orheianului” și m-am convins că cititorul respectiv are dreptate. Vedeți și voi în link titlurile ...

Ne aflăm în a patra lună din anul Centenarului și încă n-am reușit să vedem niște proiecte cu adevărat benefice apropierii dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului. Am văzut, în schimb, multă vorbărie din partea oamenilor politici și aleșilor de orice fel, care sunt dispuși să facă orice pentru a mai fi aleși odată. Am mai văzut și evenimente populiste, învăluite în nori denși de propagandă cinică, în care tuturor unioniștilor li s-au făcut aceleași promisiuni deșarte pe care le-am tot auzit. Am mai văzut și dispute pe Facebook sau prin presă, inițiate de liderii unioniștilor manifestanți, care încercau să ne demonstreze că cei care nu le agreează discursul și intențiile sunt portavocile lui Putin...

Deși s-a vorbit mult despre această problemă, campania electorală pentru primăria municipiului Chișinău se profilează a fi construită tot pe discursuri politice, la fel ca până acum. Ceea ce, într-un stat normal n-ar fi fost neapărat rău. Doar că Republica Moldova nu este un stat normal. Candidații, însă, ar face bine să se poarte de parcă ar fi parte a unui stat normal (i. e. democratic, modern și de drept). În fond, societatea este ansamblul indivizilor care o compun și, deși sună ca o banalitate, trebuie să facem încontinuu eforturi pentru a trăi într-o societate normală. Sigur, pentru noi, cei care locuim în afara RM și, implicit a Chișinăului, miza este cu totul alta...

Se pare că urmează să facem reUnirea. Cel puțin conform organizatorilor de manifestații publice, dar și a ”coordonatorului României”, aflat temporar în funcția de președinte al Camerei Deputaților și reconfirmat recent în fruntea partidului de la guvernare. Dacă de la primii ne așteptam la mesaje bombastice, fiind obișnuiți cu iluziile pe care aceștia ni le vând de prin 2006 încoace, atunci declarațiile ferme ale lui Liviu Dragnea par, la prima vedere surprinzătoare. De ce, totuși, infractorul condamnat, împotriva căruia protestează periodic milioane de români, s-a apucat de ”rupt cămașa”, abia acum? De ce a simțit omul nevoia să-i provoace, taman amu’, pe cei doi soli ai oligarhului, Candu și Leancă, pomeniți în plenul Parlamentului român? Pentr...

Centenarul

Zilele astea celebrăm 100 de ani de la Unirea Republicii Democrate Moldovenești cu Regatul României, prima entitate devenind provincie a celei de a doua. Vă îndemn să urmăriți întreaga poveste aici, unde niște tineri istorici au reușit să prezinte Unirea pe șleau, adică așa cum se cade: cu bună-dispoziție, umor și realism. Iar în timp ce noi celebrăm (în familie, în Piața Marii Adunări Naționale, pe rețelele de socializare, sau prin articole ca acesta), alții se enervează, simțindu-se neglijați, sau chiar insultați...

Urmărim de ceva timp un spectacol trist, care n-are cum să nu ne lase un gust amar. Declarațiile simbolice ale unor consilieri din unele localități din RM privind dorința lor de Unire cu România sunt pe cât de frumoase la ambalaj, pe atât de răvășitoarela conținut. Cuvântul cheie care se conține în toate aceste texte este ”simbolic” și denotă o aspirație irealizabilă momentan. Cu toții am fi preferat ca declarația de Unire să-i aparțină Parlamentului, singura instituție care contează cu adevărat în această ecuație. Dar  în lipsa acestei posibilități, unii dintre noi se mulțumesc și cu aceste iluzii livrate de câțiva actori cu interese electorale clare în toamnă.

E anul Centenarului și trebuie luate măsuri extraordinare, veți spune...

Producătorii de la MediaProMusic au hotărât să ne arate cum se face Unirea în viziunea lor, dar și a multor-multor conaționali de ai noștri de pe ambele maluri ale Prutului. Mai ales de pe cel stâng. Nu trebuie să-ți placă amestecul de sunete rezultate într-o muzică din afara genurilor pentru a constata că produsul creat de ZdobȘiZdub, Loredana și Лигалайз arată ca o avanpremieră a Unirii care va veni. E drept că rusul contractat ar fi putut fi, în acest scenariu, un rusofon din RM cu cetățenie moldovenească/română, nu un moscovit cu cetățenie rusă. La fel cum poate fi drept că ne mai lipsesc un maghiar, un ucrainean, sau niște găgăuzi prinși în horă cu niște bulgari, pentru ca peisajul etnic al viitoarei Românii să fie întreg.

Dar totul e...

În acest an 2018, la 159 de ani de la Mica Unire, am sărbătorit în stradă. Așa că, de data asta, gustul sărbătorii a fost de două ori mai amar. Dacă până acum serbam cu un nod în gât pentru că Unirea ne pare, în continuare, prea departe raportat la speranțele noastre (același nod din 1 decembrie și 27 martie), ieri am am mai simțit un nod. De câțiva ani, cam de pe la protestele împotriva exploatării abuzive a zăcămintelor de la Roșia Montana, iernile ne sunt marcate de proteste...

Republica Moldova este un stat eșuat, ceea ce face ca soluțiile extreme, precum sunt referendum-urile să fie deosebit de frecvente. Deși nu neapărat eficiente, precum arată experiențele din scurta istorie a RM. Mai ales referendumul îndreptat împotriva primarului Dorin Chirtoacă, cel care s-a întors ca un bumerang în fruntea hienelor lui Ceban de sub Dodon. Dar asta e, uneori democrația doare.

Sincer să fiu, am fost plăcut surprins de comportamentul chișinăuienilor, care au avut, probabil 2 motive serioase de a nu participa la spectacolul dodonic. Primul este nepăsarea cruntă față de treburile publice în general. Iar al doilea ține de scârba din ce în ce mai pronunțată pe care o au față de clanul socialiștilor...

Într-un acces hipsteresc de “De ce nu?”, am venit ieri pe jos de la birou spre casă, parcurgând 6 km în 70 min, la oră de vârf. Taman cât a prezis harta Google, în care se poate avea încredere. Cu mașina aș face 25 min; cu bicicleta 30 min, cu metroul 45 min, iar cu autobuzul 60 min.
Întrucât n-o să mai repet experiența până la primăvară, redau aici concluziile mele, ca să nu le uit.
E cea mai ieftină și previzibilă metodă de deplasare. Cu tot cu semafoare, treceri, mers pe carosabil și alte cele.
Obstacolele cele mai des întâlnite au fost câinii comunitari imprevizibili, șoferii grăbiți, mașinile parcate în toate pozițiile, treceri de pietoni amenajate anapoda sau șterse.
Aerul e parșiv, dar azi dimineață am auzit că la New Delhi volumul de noxe a dep...

Îmi amintesc de zilele în care lucram la parlamentul R.Moldova, în calitate de consultant într-una dintre comisiile parlamentare. Statutul nostru de funcționari publici (am depus și ”jurământ”, ca să ne înțelegem) ne obliga, informal, să ne împăcăm bine cu toată lumea și să ne îndeplinim cât mai eficient sarcinile din fișa de post. Dar pentru că în legislație existau lacune și contradicții privind măsura libertății noastre, fiecare dintre noi improviza cum știa mai bine și cum îi spunea conștiința. Iar fix în privința treburilor etno-lingvistice, conștiința mea îmi spunea ceea ce știți și voi: limba oficială a RM este româna, prin urmare era suficient să vorbești românește la serviciu pentru a-ți îndeplini cu succes îndătoririle.

E firesc să fim tentați să simplificăm lucrurile, să vrem soluții imediate, după tiparul ”aici și acum”, promovat de niște oameni ale căror viziuni n-au adus nimic bun. Frustrarea noastră, a unioniștilor, e mare și s-a acumulat în timp, timp de generații. Aceasta s-a transmis ”din tată-n fiu”, în condițiile în care spațiul public nu era nici pe departe deschis, așa cum este acum. Prin urmare, zestrea aceasta simbolică a ajuns să atârne uneori ca o ghiulea de picioarele noastre, iar alteori de gândirea noastră, împiedicându-ne în drumul nostru spre Unire. Lăsând metaforele la o parte, cred că a venit demult timpul să învățăm ceva din deriva tristului pseudostat R.Moldova și a celuilalt segment, mai mare, a națiunii române, statul român de azi...

Planul Partidului Democrat de a fi perceput drept singura forță prooccidentală, proeuropeană se manifestă inclusiv prin zvâcniri generic numite ”de dreapta” și chiar asimilate unionismului. Recent, fruntașii partidului, respectiv premierul Filip și fostul președinte interimar Sârbu, au împrumutat discursul partidei de dreapta. Adică a celor pe care i-am votat și eu până acum, bineînțeles mai degrabă împotriva prorușilor Voronin sau Dodon. Iar consultanții PD-ului știu bine ce m-a făcut pe mine și pe alții ca mine să votez cu ”ai noștri”, prin urmare au scris noile mesaje de repetat pe fițuicile politrucilor pe care-i deservesc.

De data aceasta, tema a fost limba română, pe care premierul Filip s-a pomenit că ”îi omagiază pe cei care au luptat să me...

2016 este anul în care ne-am făcut de râs, din nou, după ce majoritatea concetățenilor noștri l-a făcut pe Dodon (ne)președinte. Cu ilegalități, cu încălcării ale normelor bunului simț sau ale eticii, trista pată rozalie de pe fața R.Moldova a ajuns în fruntea statului. Tot în 2016, cei mai importanți donatori externi ai republicii care l-a instalat pe Dodon la președinție, au fost Uniunea Europeană, Banca Mondială, Organizația Națiunilor Unite, România și Statele Unite ale Americii. Totuși, la aproape 1 an de (ne)președinție, Dodon declară că cei mai importanți prieteni ai noștri sunt Rusia și Turcia. Pe ce se bazează, care-i sunt calculele, ce viziune are și ce strategie aplică acest mancurt, nu-i poate fi pe deplin clar unui om întreg la minte...